miercuri, 27 ianuarie 2010

lecţia de dragoste

trăiesc într-o casă în care
a pătruns armonia pe nesimţite
cu mulţi, mulţi ani în urmă
aproape furişându-se în inimi
şi am ajuns că cred că între urechile fiecărui maidanez iubit
şade câte un motan fericit

nu ştiu cum să dau definiţia
acestei stări
cum să descriu mâinile
care mă mângâie
cum să vă explic că gestul
înseamnă infinit mai mult
decât cuvintele frumoase
că-şi are eternitatea lui a-gramată


că unii oameni îşi scriu poezia prin atingere
având grijă mereu de ceilalţi
exprimându-se cel mai bine prin nesfârşită tandreţe

uneori, am impresia năvalnică a prezenţei aceleiaşi călduri
în toate fiinţele din piesa existenţei mele
în buburuzele care au refuzat să îngheţe
refugiindu-se pe zidul de culoare solară al garajului
în guguştiucii monogami
ce şi-au făcut culcuş în crengile brazilor
în grauri şi sticleţi, în pisicile fără stăpân
strânse una într-alta la geamul aburit al bucătăriei
în păsările care încă mai ciugulesc fructele iederei
zburând apoi la cuibul mic din tencuială
în pozele sepia din albumul învechit
cu copii mângâind câte o vietate cu blană
şi chiar şi în oamenii grăbiţi de pe stradă
chiar dacă uneori le simt privirile pline de ură
de despărţire şi de continuă alungare

şi-atunci mă-ntreb cum aş putea să-i fac să înţeleagă
pe cei înfriguraţi şi trişti şi în veşnică iarnă
să nu mai alerge zadarnic după himera trufiei
cum aş putea să-i învăţ atingerea de dragoste
care cheamă atingere de dragoste?

18 comentarii:

  1. Foarte frumos, Lucky, ai un suflet frumos care se asortează cu blănița ta catifelată...și noi avem o biată pisicuță la bloc, a stat afară pe ger atâtea zile, că i-au închis pivnița vecinii răi (noi nu avem geam la pivniță) și azi abia a mâncat bucățelele de cărniță pe care Seraina i le oferă zilnic din porția ei....Biete animăluțe fără stăpân sa dea Domnul să se facă mai cald afară!
    Lucky, somn ușor și vise pisicești frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  2. simplu: nu le spui. le arati
    asa cum o faci draga lucky
    :)

    RăspundețiȘtergere
  3. mirela, sunt mulţi vecini din ăştia
    ştiu pe cineva care şi-a învăţat copilul
    că pisicile sunt răul suprem (bacterii, păr,
    microbi, infecţii etc. etc.)
    la 12 ani, odrasla, de câte ori vedea o mâţă
    îşi punea mâinile la urechi, se întorcea
    cu faţa la zid şi începea să geamă
    şi să-şi cheme bunica să ia fiara de acolo
    şi mai ştiu destui indivizi care nu suportă
    nu numai animalele în casă sau în preajma copiilor
    ci nici oamenii
    sunt genul care curăţă imediat sub tălpile vizitatorilor, să nu se facă mizerie
    şi la plecare, şterg cu spirt clanţa uşii
    să nu se contamineze de atingerea oricărei fiinţe străine
    cei care lovesc şi chinuie animalele sunt
    de-acum o specie destul de comună, larg întâlnită
    toată compătimirea mea pentru ei

    sakura, tu eşti dispecerul perfect
    al sentimentelor noastre mâţeşti
    când te iei cu alte treburi
    şi nu ne mai aduni laolaltă
    parcă nimic nu merge în blogosfera felină
    cred că de la tine am învăţat
    să arăt ceea ce ziceai că arăt
    părerea mea

    RăspundețiȘtergere
  4. 1. doamne, tu esti deprimat de ger. a venit sfirsitul lumii pisicesti? acum vezi toate astea? aduna totul intr-un sac [gindurile, nu pisicile, vai de mine]si asteapta primavara, apoi mergi in padure si striga tare: imparatul e gol!

    speranta e ca astia de care zici astazi aici sunt mai putini decit suntem ceilalti, si nu reusesc sa omoare ei atitea pisici cite putem noi salva.

    2.
    //nu e de mirare că unii regi
    şi-au luat amantele
    şi s-au dus acolo
    cică în exil

    amantele au devenit sotii regale, morganatice. acolo nu e chiar oriunde in portugalia, ci estoril. exil a fost, si in portugalia si in mexic.
    basca, cateii si pisicile, tot regale se cheama si ele.

    RăspundețiȘtergere
  5. dragă vic

    1. mă bucur că ai trecut şi tu pe aici
    profit de ocazie pentru a-ţi împărtăşi
    vorbele unui amic de-al meu, françois rabelais,
    care a trăit în veacurile XV-XVI
    şi care la rându-i îşi cita un amic
    ce trăise cu multe, multe secole în urmă:
    "vorba împăratului octavian, e bine să te fereşti de cuvintele epave cu aceeaşi iuţeală cu care se fereşte corăbierul de stânci"

    2. nu crezi că problema e atât de actuală, atât de actuală?

    RăspundețiȘtergere
  6. 1. prietenii prietenilor nostri sunt si ai nostri.
    asa ca,
    o sa ma duc pusca la prietenul meu octavian si o sa-i bat obrazul:
    imparate, mai usor cu metafora si cu ermetismul. si nu te mai lasa citat, ca nu umblam cu bibliografia la purtator.
    2. nu. nu si nu.

    RăspundețiȘtergere
  7. vic,
    chiar şi în lipsa
    altor simţuri şi simţiri
    simţul umorului
    la purtător
    e o calitate de apreciat

    şi, la urma urmelor
    ai o pisică
    atât de reuşită
    o operă de artă felină
    te rog să nu o dezamăgeşti

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu trec să te salut când tu cureţi zăpada (cea din faţa casei, nu altfel, ştii tu).

    Iar a ieşit aiurea ce spun, nu mai ştiu ce să mă fac.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce frumos! Mi-a mers la suflet, Lucky! Pentru cei care sunt veşnic în iarnă trebuie imboldul unei singure raze de soare. Tu ai trimis raza ta, zboară ca o săgeată, nu ştii unde se va înfige, unde va odrăsli.
    Uite ce-am citit eu: http://dincolodeoglinda.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  10. cerculeţ, mă bucur că ai trecut pe aici
    şi înţeleg tot, tot, tot
    chiar dacă unii ar crede
    că nu e cel mai firesc lucru ca motanii
    să cureţe zăpezi de azi şi de altădată

    missy,
    eu mă emoţionez dacă zici asta
    şi mă sui pe bibliotecă
    departe de toate pericolele
    şi acolo pun la cale alte litere
    pe care urmează să le asamblez în cuvinte
    şi apoi în fraze despre buburuze în zăpadă
    până trece iarna, până trece iarna

    RăspundețiȘtergere
  11. Draga Lucky, tu ii inveti pe toti cum sa iubeasca viata si cum sa-i iubeasca pe ceilalti. De aceea esti mai mult decat un pisic poet.

    RăspundețiȘtergere
  12. chiţi, noi ne avem unii pe alţii
    în casa asta virtuală
    e o aventură şi o provocare
    să ne cunoaştem aici
    iar fără ceilalţi
    cuvintele n-ar avea nici un rost

    RăspundețiȘtergere
  13. Lucky, am niste zane mici si o pisica, o avanpremiera la cartea ilustrata pe care sper sa o scot luna viitoare (e gata saraca demult, dar de unde ... tipar???). Sperante sunt, asa ca hai la avnpremiera! Zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  14. vin, mirela, vin
    veneam mai de mult
    dar nu am avut net

    vorbeşti de tipar
    de gutenberg
    din păcate, e perimat, săracul
    nu vezi că toate se mută la blog
    că dispar scriitorii şi ziariştii
    de celuloză
    şi apar cei de pixeli?

    RăspundețiȘtergere
  15. Mi-a mers la suflet ce ai scris :) Comentariile nu isi mai au rostul!

    RăspundețiȘtergere
  16. Lucky, ce mai faci? Am trecut sa te miau-salut cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  17. pisule, mă bucur ca un pisoi
    de ce-mi spui

    mirela, sunt bine
    am mai finalizat o postare
    şi mi-am propus să-ţi fac o vizită
    la blog

    RăspundețiȘtergere