album de familie cu cuţa, dic şi muc cel mic

am vrut să-mi amintesc aici
de povestea lui muc cel mic
un motan cenuşiu alături de care
gândul meu a vânat şoricei
în pădurea verde

am vrut să pomenesc
de dusele zile liniştite
de marile vacanţe petrecute
în casa în roşu
de pe malul nordic al begheiului
de marile chefuri ţinute în curtea
cu gutui şi zorele
înaintea cărora pisoiul muc
dormea cu capul în farfurie
într-o deplină abandonare în lumea viselor şi a fericirii


nici n-ai spune că au trecut atâţia ani de atunci
atâtea ploi şi zăpezi de care să te ascunzi într-un colţ pe fotoliu
părea că e mereu septembrie şi e mereu timişoară
că toată lumea locuia într-o stare de bine
pe atunci mămicile şi pruncii râdeau nestăpânit
şi fiecare ţinea câte ceva în mâini
mâţele blânde care nu zgârie rău
ori răţuştele din ou ale ospeţelor viitoare



mi s-a făcut dor de toate vietăţile dispărute
pe care nu le-am cunoscut îndeajuns
şi pentru care nu am putut face mai mult
decât să înşir aici nişte cuvinte
de câinele dic, un brac german care vânează raţe în paradis
de căţeluşa cuţa, cu capul într-un romb
tânjind după niţică mângâiere de mână umană
din captivitatea-i blândă şi de nepovestit



fiecare dintre ei era totuşi un suflet cu blană
căruia să-i ţii minte mirosul şi culoarea
şi torsul blând şi veghetor de vise
şi-acea gudurare care chiar ţinea loc de iubire
îi regăsesc în albumul de familie încă neîngălbenit
zbenguindu-se sub caişii şi corcoduşii grădinii
care se pregătesc în taină să înflorească
pentru a nu ştiu câta oară