şedinţă foto cu fazanul cetăţii

m-am plimbat o vreme
prin împrejurimi
cu ochii dilataţi şi atenţi
la zbuciumul colorat al lumii
am ocolit cetatea aradului
în salturi feline
trecând mureşul cel mare
pe podul din fier tremurător
de pe care poţi privi lumea
în toată splendoarea diversităţii sale
am dat zoom privirii
încercând să captez esenţialul
tuturor acestor întâmplări browniene
din care cineva a decis că trebuie
să ni se compună existenţa
de la un capăt la altul



râul curgea spre aceeaşi mare, oamenii goneau către aceleaşi iluzii
fazanul splendid mă privea din ierburi
cu o curiozitate crescândă dar precaută
ciugulind în răstimpuri iarba crescută pe zidurile cetăţii vauban
apărea şi dispărea, pe distanţe de sute de metri
urmărindu-mi mişcările, ascultându-mi respiraţia şi bătăile inimii
ca şi cum ar fi dorit să intrăm în comunicare
ca şi cum ar fi avut ceva esenţial de povestit
pentru toţi cei care pot să înţeleagă

fazanul e zeul cetăţii vauban care ascunde atâtea secrete
pe care cresc macii de mai şi iarba dintotdeauna a tristeţii
păscută de vacile roz ce n-au făcut reclamă la nici o ciocolată
cu foişoare de tablă şi turnuri de apă în ruină
cu ziduri ciuruite de amintirea atâtor războaie
pierdute şi câştigate întotdeauna de cineva
cu biserică din ale cărei turle cresc buruieni şi arbori
deasupra batalionului mixt româno-maghiar care
bate pas de defilare pe platou fără un scop anume

când soarele tocmai cobora incandescent în copaci
ne-am privit o vreme în ochi, ca două vietăţi înspăimântate
de obrăznicia gălăgioasă a lumii
tirurile zguduiau şoseaua douăzeci de metri mai încolo
joggerii treceau nepăsători în tricourile lor de firmă
încălzindu-şi muşchii chinuiţi la vreo sală de forţă
fazanul cetăţii s-a ascuns apoi în iarba grasă
sub ochii santinelei plictisite, care nu înţelege nimic
din această poveste neprevăzută de nici un regulament