vineri, 21 octombrie 2011

doi prieteni, o singură umbră în aerul de octombrie al înserării

cineva a aranjat cu măiestrie totul
întreaga coregrafie a acestei scene
cu om şi căţel la plimbare
încercând să se dreseze unul pe altul
ochiul ager de pisic a înregistrat
de la mare distanţă
bizarul aranjament geometric
doi prieteni, o singură umbră
pe urmă băţul a fost lansat cu putere
în direcţia unor sălcii şi a unor poduri
în spatele lor se înalţă sute de blocuri
cu spectatori privind absent
rotirea lentă a bumerangului
în aerul de octombrie al înserării


sunt un pisic multimedia, călător de-a lungul vechii cetăţi arădene
dacă vreau, chiar acum pot să postez aceste cuvinte şi imagini
ori le pot şterge pentru totdeauna din minte şi din galaxye
în virtutea unui inexorabil capriciu de creator-distrugător
am să torc cât poftesc şi-am să-mi bag nasul în toate cele virtuale
fotografiind câini şi stăpâni şi ţestoase de la mureş
lumea e un touchscreen anume inventat pentru degete cu perniţe
nu trebuie decât să o atingi pentru a o străbate şi cuceri


alţii mai puţin norocoşi şi mult mai câini decât mine
îşi petrec viaţa tremurând recunoscător sub un maldăr de paie
după ce au împrumutat privirea inteligentă a stăpânului
dedesupt se aud râmele grădinii cum sapă în voia lor
o cale strâmtă şi sinuoasă către centrul pământului
deasupra cântă stelele reci ale toamnei
viaţa se scurge încet şi chinuit între două bucăţi de pâine
aruncate la intervale regulate prin geamul mic al bucătăriei

poate că merită să bem pentru asta, pentru diversitatea şanselor
cineva, un vrăjitor cu turban din basmele arabe,
ne tot preschimbă, bolborosit, în broaşte, asini şi ibişi
iar noi am uitat descântecul de întoarcere, melodia reîncarnării
din când în când, mai mult în somn decât în realitate
mai încercăm dezlegarea cu câte-o licoare fermecată de struguri
şi aproape de fiecare dată ne reuşeşte