câinii latră, umbra mea de blogger nu trece

umbra mea de blogger placid
se insinua tăcută în vacarmul lătrat
al celeilalte fiinţe cu care-mpart lumea
dintr-un neînţeles exces de zel
poate că ea vroia să alunge
tot ceea ce avea legătură cu mine
geometria luminii şi a umbrei
mirosul conturului felin
uşor încornorat de razele maliţioase
gândindu-mă bine la toată povestea
am găsit de cuviinţă să nu schimb nimic
din această compoziţie bizară
lăsând intactă enigma dramatică a formei


unele obiecte au fost create anume pentru mine
drept suport şi confort pentru fiinţa simţitoare mâţească
mobila lengyel, de pildă, moştenirea cu stil a lui tanti grete,
capătă un farmec aparte atunci când pe ea şade o felină
sau chiar un felin care doarme, toarce ori contemplă
la picioarele mele văd numai oameni şi lucruri cuminţi
tablouri şi icoane şi somnul din oglindă al stăpânului uşor absent


cineva simte acut toate acestea cu papilele cărunte ale mirosului
mişcarea şi nemişcarea jaguarului alb-negru din mine însumi
refugiat firesc la înălţimea propriei conştiinţe de sine
aş vrea să-i astup cumva acuitatea senzorială
cu firele de lână din ghemul acestei poveşti aproape lirice
să pot dormi liniştit înlăuntrul legendei mele virtuale
să ocup fără simţul primejdiei universul mic-burghez de acasă
ce farmec ar mai avea însă viaţa, lipsită de pericol şi de aventură?


aş vrea să îndepărtez toate petele relaţiei mele speciale
cu cealaltă fiară aproape îmblânzită din casă
pe colocatara menajeriei de oameni, câini şi motani
aş pofti-o pentru moment în cuva aceasta spaţioasă
pentru o scurtă şi centrifugală experienţă purificatoare
cine ştie, cine ştie, poate că la final voi scoate ceva mai bun din ea
un chip mai fin, mai miniatural, cu trăsături chiar pisiceşti
iar apoi, cu răbdare de siamez bătrân, aş putea s-o învăţ
să miaune şi să toarcă, să se spele şi să prindă şoarecii dispăruţi
ai oraşului meu în care încape atâta animaţie candidă