stapanul laptopului

stiti ce ma enerveaza teribil? ca desi sunt stapanul laptopului, tot timpul tre' sa stau la coada pentru a posta ceva pe blog pentru prietenii mei de pretutindeni
si asta numai si numai din cauza campaniei electorale, care o face pe Mama sa intre pe alte bloguri nepisicesti si sa scrie mesaje subversive la adresa unui candidat, nu spun care si nici ca e prostanac
asa ca m-am hotarat; cel mai bine e sa dorm pe laptop sau in preajma laptopului
asa sunt sigur ca nu ma deranjeaza nimeni cu prostii cum ar fi turul doi al alegerilor prezidentiale
de fapt, eu dorm si pe range rover in acelasi timp, un somn virtual de cea mai buna calitate in lumea pisicilor miliardare

botocel cu catel pentru pisoii democrati

poate va intrebati ce cauta atatia catei pe blogul unui motan
adevarul e ca eu am fost intotdeauna un democrat cu coada
nu m-am ferit sa recunosc asta si am promovat si valorile canine
atata vreme cat ele, valorile astea, nu m-au calcat pe coada
(atunci cand au facut, le-am aplicat o gheara in bot)
in plus, mie imi plac animalutele in toate ipostazele lor ghiduse
aveti aici o mostra de botocei in chip de ursuleti zambitori
cu care orice pisic are de ce sa se joace atunci cand huzureste pe fotoliu


si tot aici, un altfel de botocel, in care a incaput un catel foarte mic
actiunea se petrece intr-un orasel indepartat din gorj, la novaci
acolo unde locuieste stapana lui oscar (labradorul ala despre care am mai scris pe blog)
o tanti blonda care a aparut la noi acasa cu dihania aia de rasa
in ziua in care am prins si degustat un sticlete nespus de fraged
despre asta poate sa depuna marturie si prietena mea ruxandra
daca o vedeti pe garajul vecinului, salutai-o din partea

motan cu biban

imi amintesc cu nostalgie de varul meu tigrat, un motan grandios pasionat de pescuit
si de mici calatorii pe balti si pe ape in cautarea pestelui cel mare
am aci doua fotografii pe care le-am primit prin bunavointa unor prieteni
infatisandu-l pe varu-meu la o partida de pescuit pe malul lacului surduc
in asteptarea unui bibanel care daca nu sta sa cada, pica
ori printre undite, in soarele stralucitor al banatului
varu-meu este cel mai fericit motan
pentru ca, nu-i asa, zeii nu scad din viata pisicilor
zilele pe care acestea le petrec la pescuit

reţeta fericirii

am crezut întotdeauna că pisicile sunt cele mai iubitoare
fiinţe de pe pământ

şi asta nu neapărat din cauză că s-a nimerit
să fiu şi eu o felină pe cinste
şi nici fiindcă e lucru ştiut că oamenii au dezamăgit
în această privinţă
nu de-aia, ci din pricină că vezi tot pasul
semne de afecţiune intensă între mâţe

desigur, şi câinii/căţeii/dogii/potăile pot emite pretenţii
privind supremaţia afectivă
sau măcar pot pretinde că se numără
printre cele mai armonioase creaţii ale stăpânului de sus
sau dacă nu, măcar printre cele mai somnoroase
conform ilustratei alăturate
surprinse în cursul unei după-amiezi toride de vară



uneori, pentru a le arăta oamenilor cum pot să fie fericiţi
dacă lasă la o parte prejudecăţile
câinii şi pisicile fac demonstraţii de inteligenţă afectivă
şi nici nu e nevoie să ştie să-şi vorbească unul altuia
pentru a spune "te iubesc"

purcelul lui Tatabun

Tatabun e tatal lui Tata si are obiceiul sa locuiasca undeva la tara
crescand pana mai ieri tot felul de pasari si animale pe care,
chiar daca le considera prieteni, are obiceiul sa le manance
pirchite, purcei, cocosi-anglia, cai pe nume pubi si rina, cate un mielut in preajma pastilor, curci, gaini si pui ingrasati la lumina becului, vaci imense si porumbei cuminti la streasina casei
toate au incaput candva iar unele chiar mai incap in curtea lui Tatabun
ba chiar si acest purcelus de lapte, care tipa de mama focului ori de cate ori vreun oaspete de la oras il lua in brate
inchipuindu-si, in ignoranta lui citadina, ca are de-a face cu un animal de companie

sunt un narcisist

uneori, intre doua postari reusite pe luckymotanul, imi place sa ma privesc in oglinda,
sa-mi admir chipul armonios, grandios, pretentios, in alb si negru
si atunci ma cuprinde tristetea si nu pot sa alung gandul ca daca nu era nenea acela, veterinarul, acel scopitor fara scrupule care sustine ca motanilor le merge mai bine fara fudulii
ei bine, daca nu era el, toate pisicile sexy din cartier ar fi fost astazi moarte dupa mine
nu am mai spus lucrurile astea la nimeni pana acum si as vrea sa ramana intre noi, bloggerii
pot sa contez pe voi?

la panda pe acoperisul fierbinte

stiu ca poate parea nefiresc faptul ca un motan blogger publica poze cu porumbei intr-un moment de sfarsit de tandrete
pe coama unei case oarecare dintr-un sat oarecare
dar mi s-a parut interesanta aceasta fotografie suprinsa de Tata
si n-am putut rezista tentatiei de a o arata publicului larg, felin sau nu
sigur, un motan poate vedea si cu altfel de ochi scena cu pricina
si prin cap ii pot trece tot felul de idei carnivore
important este ca dragostea e mare si iti da aripi
chiar si atunci cand esti pandit de o pisica pe acoperisul fierbinte

marea confruntare pisiceasca

stiti ceva? eu m-am plictisit de campania asta electorala, basescu in sus, geoana in jos, antonescu asisderea, nici nu mai apuca Mama, Tata si Buni sa ma mangaie, nici eu nu mai apuc sa ma frec de ei, sa fiu iubit ca un motan blogger ce sunt, ca se uita tot timpul la tv si se cearta pe catindati
tocmai de aceea eu am alte trei propuneri pentru functia de presedinte al romaniei, personaje serioase, credibile, care nu obisnuiesc sa arunce vorbe in vant si nici sa latre la luna
singurul repros care li s-ar putea aduce ar fi ca tin cu dintii si cu ghearele de functie, dar asta li se intampla tuturor stapanilor de inele ale puterii, nu-i asa, fie ei cu coada sau fara


in stanga imaginii se afla parsivul motan grimli surprins intr-un moment de relaxare in casa stapanilor sai; in centru zambeste vilma, o mata pentru care escaladarea oricarui obstacol, fie el si un gard, nu reprezinta nici o problema; felina din dreapta sunt eu, lucky, fara indoiala, in chip de motan la fereastra intr-o nevazuta glastra
voi cu cine votati?

bursuc la pantaloni

trebuie sa stiti ca Tata e pasionat de fotografie
obisnuieste sa calatoreasca la rudele sale de la tara
intr-un loc indepartat in care eu n-am sa ajung niciodata
in schimb, pot cotrobai prin fisierele sale
asa am reusit gasesc acest picture cu catelul bursuc
in satul sau patriarhal, pisicile au voie sa manance soareci
iar cateii pot sa roada oase in voie si sa poarte pureci in blana
neturburati de nici un nenea veterinaru care scrie rubrici la ziar
despre buna purtare a animalelor mici
recomandand tot felul de concentrate la conserva si tot felul de injectii de chinuit patrupedele
incat si eu ma gandesc serios sa ma retrag candva la tara, in locu-n care pot fi un motan adevarat
cu gust de rozatoare frageda in gura

visuri de motan pe imprimanta

poftim, asta-s eu langa laptop, pe imprimanta, ca sa nu mai spuneti ca se ocupa altcineva de blog
am obosit de-atata bloguit si ma odihnesc vreo cateva ore
pana nu vine Mama sa faca niste xeroxuri de ma face extraplat
in rest, e frumos, e foarte frumos la noi la arad
pasarelele canta in copaci, Tata merge la pescuit la mures
Buni se uita la dezbaterile faradebasescu, toate sunt la locul lor
de parca le-a aranjat cineva anume asa
sa nu ma deranjeze cand dorm pe imprimanta visand pisici irezistibile
si portii duble de carnita de vitel in castronul meu cu picatele

poveste de oscar

mi-amintesc si astazi ziua aceea teribila, absolut teribila
cand o tanti blonda a venit la noi la arad
trasa de un labrador balsoi si obraznic pe nume oscar
care, imaginati-va, obisnuieste sa faca baie unde apuca
inclusiv in apele reci de munte (vezi imaginea)
si asta, amintirea, e inca vie nu din pricina ca a trebuit
sa alerg ca bezmeticul pe garajul vecinului
acolo unde se afla imparatia motanului sisi,
si nici din pricina ca n-am reusit sa mananc toata ziua din portia mea de whiskas
si nici din cauza supararii ca nu se face sa aduci in casa de motan un caine de rasa antipisicesc
nu, nu de aia tin minte totul, ci fiindca in acea zi, alungat de acasa
am reusit sa prind un sticlete nespus de fraged care se afla intamplator prin preajma
ii simt si acum gustul in gura, iar motanii adevarati,
aceia care vaneaza atunci cand nu dorm pe fotoliu sau pe imprimanta
inteleg foarte bine ce vreau sa spun

cu nasul pe sus

era un salau ca toti salaii, tocmai il adusese Tata de la mures
il prinsese langa podul de pontoane ce duce la strand
avea vreo doua kilograme
asta n-a impiedicat-o pe rita sa fie cu nasul pe sus,
adica sa sara spre el ca o apucata
spre o mai buna cunoastere senzoriala a lumii apelor
eu stateam cuminte pe dulapul cu puzzle
din pricina ca mi-era somn si mi-era lene
si mai ales din pricina ca eram doar un motan

un catel pe gustul meu

intr-o buna zi
obosit de atata fugareala cauzata de tot felul de caini bagabonzi
si de suire in arbori si pe stalpul de la intrare
unde obisnuiesc sa-l astept noaptea pe Tata
ei bine, intr-o buna zi
am pozat un catel pe gustul meu
curatel, educat, cu manere
decat ca atunci cand am indraznit sa ma frec de dansul
s-a stropsit cu un latrat de am crezut ca e elis sau mai rau, chiar rita
o fi din cauza atavismului ori fiindca rasa canina
nu e cea mai reusita opera a Creatorului?

masina preferata

dragi prieteni
pentru o cat mai buna cunoastere a motanului care sunt
va trimit o ilustrata cu mine si masina mea preferata
daca vreti sa fiti fericiti, nu va uitati la bani cand va place ceva
chiar daca acel ceva poarta numele range rover
se spune ca masina exprima cel mai bine
personalitatea felinei careia ii apartine
fiindca sunt puternic, robust si trufas, iata alegerea mea
ca doar nu era sa ma dau in c1 sau yaris
o viata intreaga

elis mironosita

poate ca nu ar fi rau sa va prezint o parte dintre prietenii si dusmanii mei
pentru o mai buna cunoastere a lumii cu coada
in care e loc pentru orice latrat si orice mieunat
zilele trecute ne-a vizitat o dihanie cu urechile atarnand pe pamant
avea o figura de aristocrat englez rod a nenumarate sute de ani de cosangvinitate
poate ca de aceea a inceput sa latre gros la mine

de am fost nevoit sa ma urc in tuia si nici n-am mai stiut sa ma dau jos de la inaltimea de siguranta de 20 de metri

cand am reusit, intr-un tarziu, sa ma scobor si sa intru in casa
m-am refugiat in patul tatei si m-am ascuns in plapuma
asteptand la lumina lanternei inca o confruntare, de data aceasta cu fiara rita
(vezi filmuletul de mai jos)
http://www.youtube.com/watch?v=Z2lQIBlq-xM

politica nu e cu coada

trebuie sa stiti ca Tata nu prea se inghesuie sa faca politica
nici sa urmareasca tocsouri
e ca marcel ala din reclame, nu se uita decat la filme cu karate
in schimb, Mama e topita dupa bloguri si dupa clantaii lu nenea basescu
ca de altfel si mama lui Mama
pe mine nu mai intereseaza decat whiskasul si porumbeii din tuia vecinului
restul e zadarnicie

scurta biografie

nu incape nici o indoiala ca sunt un motan norocos
numele meu spune asta
si mi-a fost dat de cel care m-a salvat
un miliardar excentric care are o slabiciune pentru pisici
asa am ajuns sa duc o viata fericita, lipsita de griji
dar nu in casa miliardarului, ci in cea a vecinilor, Mama si Tata
insa asta este o alta poveste

http://www.youtube.com/watch?v=32Zdy1agd6Q

viata din perspectiva unui motan

salut
sunt motanul lucky si m-am gandit ca ar fi interesant sa va comunic cum se vede viata din perspectiva unui motan mai mult sau mai putin norocos care doarme pe colectia de puzzle a stapanilor sai
trebuie sa stiti ca imi place sa ma uit la oameni cand de sus, de pe biblioteca sau bufet, cand de jos, de pe scaunul directorial, cu acea condescendenta pisiceasca tipica