sâmbătă, 19 decembrie 2009

ce grozav ne distrăm, dragi prieteni!


ce grozav ne distrăm, dragi prieteni!
nici nu mi-am dat seama până azi cât de magică e lumea-n care ne mişcăm


dau click toată ziua şi toată noaptea pe adrese de bloguri, mi se deschid atâtea ferestre fermecate
şi ce văd?


chipuri aristocrate de motani, mutrişoare-vrăjitoare de pisicuţe
căţei cu blog şi talent la scris
cerculeţe, missourikats-uri, gryshi înţelepţi
care cu toţii pot fi transformaţi la nevoie, cu o atingere năzdrăvană,
chiar şi în oameni, în propriii lor stăpâni doldora de poveşti la gura sobei

îi rog pe toţi prietenii mei virtuali, pe aceia care încă n-au făcut-o deja, să intre neapărat pe http://cum-va-place.blogspot.com/
pentru că lumea magiei nu începe şi nu se termină cu harry potter, ci se află ascunsă
în fiecare dintre noi
şi abia aşteaptă să iasă la iveală în toată splendoarea încăneînceputului


5 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă bucur tare mult că-ţi place povestea mea şi-ţi mulţumesc că-mi aduci cititori!

    RăspundețiȘtergere
  3. cu plăcere, grişka!
    cu toţii am fost anume creaţi pentru a trăi într-o poveste
    dar nu ştiu cum se face că stăpânii noştri
    pe măsură ce îmbătrânesc
    uită intrarea, uşa aceea fermecată
    prin care pot pătrunde în lumea lui Totulestecuputinţă
    şi numai noi, motanii şi motăniţele,
    le putem aminti semnul magic, runa de trecere
    calea care duce, direct sau şerpuit,
    în basmele care îi fac fericiţi

    RăspundețiȘtergere
  4. am fost
    mai mergem
    :)
    ai si un motto acum
    bravo!

    RăspundețiȘtergere
  5. Lucky, ce bucuroasă sunt că te-am cunoscut! Exact asta ne trebuie: un pic de magie, un pic de entuziasm, un pic de don quijote care să ne deschidă ochii, să înţelegem că locul aparent trist în care trăim este de fapt un minunat castel fermecat...
    Povestea lui Grysh, a lui Sushush este foarte frumoasă, mai ales că am apărut şi eu pe acolo... :)
    Missy

    RăspundețiȘtergere