miercuri, 28 iulie 2010

m-a cuprins o lene cosmică

trebuie să ştiţi cu toţii
că în ultima vreme
m-a cuprins aşa o lene cosmică
că dorm mereu, zile şi nopţi în şir
pe bufetul din sufragerie
între cai albi de porţelan
care aleargă prin visele mele
lângă samovarul neclocotit
ce-ar putea oricând să-mi dea trezirea
între sfeşnice neaprinse
şi trunchiuri de bambus trist
sub goblenul centenar
cusut de măicuţele de notre-dame
în care câinii unei vânători ancestrale
veghează atent un cerb răpus
cu privirea lichidă şi blândă




poate că de aceea nici n-am apucat să vă spun aici, pe blog
povestea grandioasei căţeluşe charlotte
din neamul încăpăţânat al ciobăneştilor de bucovina
care poartă numele unui cupaj de vinuri
şi obişnuieşte să roadă smochinii curţii
unei case renovate din nădlac
în care îşi fac cuib de la o vreme animalele şi fericirea
după cum nu am apucat să vă istorisesc
nimic nimic nimic despre aventurile noilor mâţi negri
pe numele lor batman şi vera
nişte draci adolescenţi care cresc în curtea serafică a lui titi&clara
dar şi pe masă şi pe sub masă, pe acoperiş şi prin tufiş
cu scopul afectiv anume şi atât de des mărturisit
de a-l înlocui pe marele dispărut grimli
despre ale cărui viaţă şi operă s-a mai făcut vorbire aici

o s-o fac însă altă dată, voi povesti când nesomnul mi-o va permite


mi-a fost aşa o lene cosmică, trebuie să mă-nţelegeţi
sunt un motan de dreapta, iar scrisul e o chestiune nenormată
nu îl poţi supune vreunui acord global fără să te acoperi de ridicol
n-are legătură cu oamenii muncii şi nici cu pisicii muncii
câtă vreme ţine de chef şi de capricioasa inspiraţie
care, iată, mă face acuma să casc şi să mă trezesc
şi să scriu câteva rânduri pentru prietenii mei din lumea largă

4 comentarii:

  1. Lenea, ah, da, lenea e cel mai minunat lucru din lume! Iar prietenia e pe locul doi! :)
    Si uneori fac schimb intre ele! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. e un schimb interesant
    şi ironic, dragă grişka,
    cel dintre lene şi prietenie

    noi, motanii,
    suntem toată viaţa nişte copii
    care nu-şi pierd nici o clipă
    acuitatea simţurilor
    mirosind şi gustând
    şi privind şi atingând şi auzind
    toate obiectele şi fiinţele din jur
    lenevind printre ele
    şi bucurându-ne de prietenia lor
    căci viaţa noastră nu e altceva
    decât un şir infinit de daruri senzoriale
    primite în mod neaşteptat şi necondiţionat
    de la scriitorul tuturor poveştilor

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Lucky, imi imaginez ca in ultimele zile arzatoare lenea cosmica s-a difuzat si mai si in oasele tale pisicesti si poetice :) Dar speram ca muzele sa te trezeasca din cand in cand cu cate o adiere racoroasa...
    Otium cum dignitate! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. draga olivia, draga tudor
    dragi olivia şi tudor
    da, aţi surprins esenţa
    definind şi mai bine decât mine însumi
    această stare augustă care m-a cuprins
    cine ştie, poate că într-o altă viaţă
    nici n-am avut coadă
    poate că locuiam într-o carcasă umană
    poate că purtam togă
    şi trăiam numai şi numai în adiere de muze
    şi tot ceea fac şi scriu acum
    nu reprezintă decât nişte amintiri milenare
    ale aventurilor hedonice de altădată

    RăspundețiȘtergere