a fost odată ca niciodată
un grandios motan pe nume kenzo
care trăia la marginea marelui oraş
într-o căsuţă cu lămpi, fluturi şi lucarne
şi scară care duce spre cer
adică spre dormitorul misterios
al celui care le-a creat pe toate
în timpul unui vis cât se poate de inspirat
deşi kenzo era o fiinţă spectaculoasă şi sociabilă
prietenii săi erau puţini, erau pe apucate,
mai mult ca o umbră de sfinx
pe un perete neterminat
când le vorbea, obişnuia să-şi depene povestea tristă
avusese o stăpână oarecum tipică, atât de întâlnită în lumea de azi
genul de proprietar sclifosit de vilă şi x5 care îşi doreşte
şi o mâţă de rasă printre atâtea obiecte de valoare din jurul său
cum motanul devenise agresiv, zgârâind-o şi muşcând-o
duduia s-a gândit să scape de el, să-l eutanasieze pe dată
kenzo îşi aminteşte totul privind cu ochii săi mari
la prietenul blând şi mişcător din oglinda ferestrei
din fericire, zâna cea bună a pisicilor british shorthair
cu care proprietarii parveniţi habar n-au cum să se poarte
ori, mai exact, zânul bărbos şi vindecător care locuieşte
în satul cruceni de la marginea aradului
în chip de veterinar mirosind a tincturi şi dezinfectante
l-a salvat de la moarte, adoptându-l pe dată
şi învăţându-l în câteva minute cum trebuie să se poarte
cu oamenii mai mult sau mai puţin letali din preajmă
astăzi, kenzo zâmbeşte fericit pe gresia caldă a noului său cămin
cu chipul său rotund de eschimos, felin şi pufos
ba chiar se joacă seară de seară cu gâzele zbuciumate
care se strâng fascinate în jurul becului orb
şi al piciorului nămolos şi ludic al stăpânului
de parcă n-ar fi planat niciodată asupra sa
ameninţarea cumplită a morţii, injecţia cu otrăvuri finală
administrată cu seninătate de o oarecare tanti cruela
întâmplările şi intrigile acestui basm pot continua la nesfârşit
ca o toarcere molcomă printre dopuri şi alte obiecte
şi jucării cu care să-ţi alungi singurătatea şi plictisul
pisicul şi stăpânul vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi
în casa de sub stele, răsărituri şi apusuri
în jurul căreia pasc caii şi mânjii o iarbă de la începutul lumii
în curtea căreia se adună dobermanii, dihorii şi aricii
şi-şi fac culcuş etern în palma protectoare a umanităţii
Frumoasa povestea... Om si pisic in lupta impotriva Raului. Iar Raul nu are nicio sansa :)
RăspundețiȘtergereMotanel, plecaciune pentru poezioara. Esti dulce.eu si toata gasca de ratoni, te salutam ...ne-ai facut ziua...
RăspundețiȘtergereAm descoperit datorita tie, blogul lui Peticel ... delicioase gentute.
olivia şi tudor, binele se strecoară
RăspundețiȘtergereîn chip de spiriduş
înlăuntrul întâmplărilor palpitante
şi pune piedici
în calea necazurilor mâţeşti
mi-ar plăcea să ţin şi eu în dulap
câteva fiinţe din astea, magice
şi din când în când
să le dau drumul prin lume
pentru a preveni multe rele
şi mai ales eutanasierea speranţei
lumealtfel, ce bine că trecuşi pe la mine
aşa putem vorbi
despre poezia gentuţelor lui peticel
despre ratonii de zahăr ars
şi depărtările de acasă
dar şi despre fleacurile esenţiale
care ne fac mai buni
cu noi înşine şi cu ceilalţi
din gaşca tuturor fiinţelor
de pe blogul pământesc
Sclifositilor alora de viseaza numai "rasa pura" ar trebui sa li se interzica sa aiba vreodata un animalut! :(
RăspundețiȘtergereBau!
RăspundețiȘtergereOh, da, vreau gentute de la Peticel ! O sa le asortez cu cerceii girafe si cu ceasul cu desene animate ...
RăspundețiȘtergereDeja il iubesc pe Kenzo, motanul salvat de zâna cea bună a pisicilor british shorthair, care a luat chipul unui barbos cu suflet de aur! Bravo Kenzo, esti un supravietuitor! :P Fericire tie si celor care te-au salvat! :)
RăspundețiȘtergerecorina, în povestea cu animăluţele
RăspundețiȘtergerenu e vorba doar de afecţiunea
unei fiinţe anume
pentru o altă fiinţă anume
gradul de civilizaţie al unei ţări
poate fi apreciat şi în funcţie de cum
cetăţenii ei tratează animalele
la noi e civilizaţia lanţurilor
şi a x5-urilor de paradă
e contrastul dintre bojdeucă şi porsche cayenne
dintre foame şi marea crăpelniţă
iar unii omoară cu pietre ori cu injecţie letală
ceea ce nu pot iubi sau măcar înţelege
cândva, pe timpul cu teveu alb-negru,
cu vizite de lucru şi telecinematecă
baubau era, monsieur cercooleţ,
stăpânul cărţilor din odaia fratelui meu
mult mai vârstnic
de câte ori pătrundeam acolo
mă ameninţa cu dânsul, păzitorul
lucrurilor sacrosancte ale oamenilor mari
cu toate astea, mi-am băgat nasul
în toate cazaniile şi 1001-a de nopţile
din acea bibliotecă pe care şi eu o consideram
a fi pentru toţi, toţi, toţi
nici nu vreau să mă gândesc
ce s-ar fi întâmplat cu mine
dacă acum patruzeci de ani,
pe când nici nu scăpasem de dinţii de lapte,
în locul sutelor de cărţi ale fratelui meu
aş fi găsit în bibliotecă
doar un laptop conectat la internet
veve, eşti faină
ştii ce?
dacă eram şi eu vreun raton ori vreo veve
m-aş fi strecurat în gentuţele
de încântat privirea
ale peticelului virtual
m-aş fi jucat toată ziua în ele şi cu ele
în nebuneala copilăriei mele
cu ochelari şi coadă
mirela, noi facem parte deja
din partidul iubitorilor de kenzo
poate că în nevisatele vise
purtăm blană şi mustăţi
(şi british, şi shorthair)
şi lenevim pe toate obiectele casei
atunci când nu vânăm gâzele becului
în compania zânului bărbos
Frumoasă poveste, dragă Lucky!
RăspundețiȘtergereTe aştept mâine la ziua mea, împreună cu toţi prietenii tăi patrupezi şi bipezi! :)
Lucky, trista poveste! Chiar daca finalul este fericit, faptul de la care se porneste este cutremurator.
RăspundețiȘtergereSi ai perfecta dreptate, exact asta vorbeam cu cineva zilele tecute: gradul de civilizatie al unei tari se vede si in modul in care sunt tratate animalele. Iata de ce cred ca turcii sunt mult mai civilizati decat noi.
grişka, am onorat invitaţia
RăspundețiȘtergereşi m-am strecurat deja în odaia ta
suindu-mă pe toate cele
lucruri numai bune de joacă
am zgâriat vinilul
m-am centrifugat în maşina de spălat rufe
am dormit în iarbă
am făcut uţa-uţa cu uşa
şi-am văzut că e bine
lady io, ai remarcat tristeţea
uneori e greu s-o alungăm
privind la lumea din jur
poate doar chipul fericit al motanului kenzo
ne alină deziluzia
cât despre turcia, fără doar şi poate
e o ţară minunată şi civilizată
pe cuvânt de motan călător
pe ţărmul mării din ale cărei valuri
s-a născut zeiţa frumuseţii
şi-a altei străvechi civilizaţii
minunata poveste!
RăspundețiȘtergere