marți, 30 noiembrie 2010

fiecare-şi găseşte până la urmă cotlonul potrivit

nu e mare lucru de povestit
decât că fiecare-şi găseşte până la urmă cotlonul potrivit
care i potriveşte ca o mănuşă
trupului şi sufletului explorator

din locul acela poţi privi relaxat
toată nebunia din jur
stahanovismul existenţei
obsesia câştigului şi a plusvalorii
materialismul ţipător al indivizilor

între două închideri de pleoapă
somnul îţi poate aduce iluzia unei
planete mai bune
vise cu păsări şi aripi fragede
care ţi se cuvin numai ţie


nu e mare scofală, păianjenii oricum continuă să ţeasă firul undiţei
peştii cei mari îi înghit mereu cu plăcere pe cei mici
şi cu toţii sfârşesc în burta bavareză a marelui pescar anonim
poate că gândirea şi contemplaţia ajută mai mult decât acţiunea
nemişcarea decât zbaterea, aşteptarea decât motivul plecării
câtă vreme la capătul fiecărui fir se află o capcană
pentru fiecare fiinţă care urmează să pice în ea


toate frunzele au căzut dintr-odată la geamul pivniţei
al odăii locuite de păianjeni, calculatoare şi vinuri
se joacă vântul cu ele rotindu-le prin aerul tuturor
ca nişte jucării ale unui final mereu anunţat
îmi vine să mă ascund în butoiul cu arome străvechi
şi carii încă nedescoperite de cercetătorii ochelarişti ai tristeţii
să prind în gheare şi în privire micile vietăţi ale trecerii
insectele şi miriapozii care şi-au făcut culcuş în alveolele timpului


cineva a sorbit deja toate vinurile şi toate taninurile
licorile corpolente ale acestei toamne şi ale toamnelor trecute
lăsând în urmă un număr nedefinit de pahare întoarse
din care pot să adulmec gloria unei cunoaşteri pierdute
mirosurile camerei interzise, buchetul picăturii finale
iar eu mă mişc încet, felin, printre jaloanele transparente
de teamă să nu sparg ceva, să nu-mi fie descoperite urmele
de criminaliştii bunului simţ şi ai cumpătării corecte politic


din unghiul meu de vedere, din sertarul cu blană şi pupile discrete
în care torc şi aştept întâmplări memorabile şi clipe de graţie
se văd şoriceii neprinşi cum aleargă înnebuniţi de ideea urmăririi
micile vietăţi pentru care există mereu un prădător flămând
din fericire pentru ei, nu mai sunt eu acela
şi asta nu din pricina tocirii ghearelor şi adormirii reflexelor
ci dintr-un imbold mai profund, mai greu de înţeles
al cărui tâlc nu sunt sigur că merită să vă daţi osteneala
a-l pătrunde

7 comentarii:

  1. Lucky, pare a fi cotlonul potrivit, da' stai cam înghesuit. Şi nu-mi pot da seama pe ce stai, dar dacă acela e un calorifer, atunci să ai grijă să nu te încingi prea tare. Bun, deci ţesătorul de vânt poate fi şi cel surprins aproape de vârful lansetei, sau dădea emoţii pescarului că doar-doar are o trăsătură... Şi să-ţi mai spun ceva Lucky. Îmi place cum scrii, dar eu sunt obişnuit să mai găsesc şi câte un punct. Practic, atunci când citesc, respir doar când dau de punct. Şi cum la tine nu e nici unul, a trebuit să-mi ţin respiraţia până am terminat de citit.

    RăspundețiȘtergere
  2. Lucky, iti sta bine acolo si imi place nasul tau roz.

    RăspundețiȘtergere
  3. Suntem niste experti in inghesuirea in cele mai mici cotloane posibile :))

    RăspundețiȘtergere
  4. onorabile baghi, dragă lady io, stimabile pisu
    numai chestiunea obiectivă
    c-am fost dus departe câteva zile
    în lumea fără de internet şi click-uri
    m-a împiedicat să vă răspund prompt la mesaje
    mă iertaţi pentru întârziere dară

    punctul, baghi, e cel mai interesant semn de punctuaţie,
    toată lumea învaţă să-l pună la şcoala generală
    fiindcă tovarăşa este mereu conştiincioasă
    şi ne dă peste degete la toţi dacă n-o facem
    în cazul meu, tovarăşa a făcut o excepţie
    fiindcă dânsa l-a preferat întotdeauna pe oblio
    omuleţilor cu capete ţuguiate din jur
    poţi s-o condamni pentru asta?
    uite, eu sunt produsul atitudinii ei

    lady io, nasul meu roz e un fluture încă nezburat
    în desenul animat cu mâţe aristocratice
    dar fără patalama

    pisuuuuule, daaaaa, sufletul de pisic
    încape chiar şi în camera ascunsă a unui atom

    alice georgiana, nu ştiu ce să-ţi zic
    ai mai pomenit tu motan să facă bani din mieunat?
    mie mi-e frică de bani
    să zicem că toate cuvintele şi frazele mele
    din care lipsesc punctele
    sunt absolut free, ca avg-ul ori ca alte lucruri
    cum ar fi aerul şi apa
    dacă vrei, poţi să te serveşti şi tu

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce vă place să vă ascundeți în cutii, plase, valize și alte cotloane. ȘI de aceea vă iubim! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Parcă-ai fi prietenul nostru Neluţu Pleşa, a lu' Dorica din Gârda. Numai el nu pune punct. Zice că nu-i foloseşte la nimic. Şi uite-aşa respiri mai rar. Dar mai cu folos. Şi poate trăieşti mai mult. Dar mai bine să ne jucăm cu o măslină, în lipsă de şoricei!

    RăspundețiȘtergere
  7. preaînţeleaptă felină baghi,
    mi se pare atât de originală asocierea asta a ta
    pe care sunt sigur că ai izbutit-o
    într-o clipă de graţie care abia dacă se iveşte
    o dată la o sută de ani în viaţa geniilor
    nu mă îndoiesc însă că şi mai puţin cunoscuţii
    llosa a lu' maldonado din arequipa
    şi faulkner a lu' murry din mississippi
    ar fi onoraţi dacă i-ai include
    în comparaţiile tale sclipitoare
    mai ales că şi ei, în nemernicia lor anonimă, ca şi celebrul tău amic neluţu,
    sufereau de neputinţa de a pune punctul la timp
    (aşa cum este corect dpdv politic)
    pe când îşi scriau convesaţiile la catedrala
    ori încercau să-l pogoare pe moise
    într-o lume ceva mai bună

    dragă mirela, să ştii că ascunderile feline
    se fac numai de dragul iubirii mămicilor umane
    şi de aceea uneori sunt atât de izbutite:
    pentru că ascund bucurii de copil cu coadă
    privit cu ochiul protector al dragostei materne

    RăspundețiȘtergere