am privit o vreme prin geamul imperfect al exterioruluiîncercând să înţeleg oarecum
ce se mai petrece pe-afară
ultimele ştiri au fost despre ninsoare
şi despre păsările fabuloase ale curţii
drumurile au îngheţat peste paşi
conservând dovezile existenţei
căldura prefăcută a oamenilor,
siluete negre care tot cară de colo-colo
bagajele zbaterii inutile
după un timp, răsuflarea mea a aburit
imaginile pe care cuvintele şi icoanele
încearcă zadarnic să le povestească
pentru trecătorii de pe poteca virtuală
totuşi, am putut distinge câte ceva prin neclarul gânduriloro zburătoare malefică înghiţea o nucă adusă de furtună
în parcul cu căţei, jandarmi şi pensionari de la mureş
iar muzica răsuna insuportabil undeva în underground
eliberând în aer la fiecare rotire sincopată a discului de vinil
câte un vasilisc, câte o aspidă, câte un cântec al cucuveauă-lliei
şi-n general toate speciile de zburătoare pe cale de dispariţie
cum ar fi pasărea calandrinon, pasărea roc şi chiar pasărea phoenix
am vrut să închei prematur această nouă dezvăluire de presădestinată felinelor şi ornitologilor de pretutindeni
însă, la o privire mai atentă, am putut observa în exclusivitate
pentru prietenii mei care n-au apucat încă să mă înţeleagă
cum o ciocănitoare antigravitaţională consuma încetul cu încetul
o creangă oarecare din bradul numărul doi al curţii mele regale
tulburând liniştea acestui cartier mic şi cât se poate de burghez
locuit însă numai de suflete insolvabile sau proletare
de la balconul vecin al unor mult mai înalte aspiraţii intelectuale,prin simetriile balustradei lucrate de un artist înfrigurat şi anonim,
un motan mai stufos şi poate mai înţelept decât mine
observa la rându-i scenele captivante ale aceluiaşi spectacol ad-hoc
în tresărirea înceată, misterioasă a pupilelor sale dilatate
am putut distinge zborul final al tuturor păsărilor acestei poveşti
către un cuib imaginar, plin de ciocuri deschise către cer
pe care nu le mai hrănise nimeni de atâta amar de vreme
Miao, lucky, tare frumos scrii tu, tare-mi mai place să te citesc, trubadurule :)
RăspundețiȘtergereŞi, pe deasupra, văd că ai şi un vecin tigrat, ca mine :)
jupâne grişka,
RăspundețiȘtergerepesemne că mereu există câte un vecin tigrat
sosie şi alter ego al unui amic îndepărtat
cineva îl aşază anume la vedere
pe un balcon apropiat
potrivindu-i expresia şi cuvintele
ca-ntr-o oglindă-oglinjoară
restul e doar consemnare, cred
şi poate culoare
şi poate şevalet
Lucky, foarte frumoasă dezvăluirea ta de presă. Începând cu privirea ta atentă şi imaginea reflectată de geamul imperfect ca o oglindă şi terminând cu ciocurile deschise către cer din cuibul uitat.
RăspundețiȘtergereCe să mai miorlăi? Mi-a plăcut. Şi vecinul tigrat ca Grişka, şi ciocănitoarea antigravitaţională, şi zburătoarea malefică înghiţitoare de nuci. Chiar dacă acea zburătoare îmi seamănă la culoare:)
care o fi culoarea sufletului, baghi?
RăspundețiȘtergeremă gândesc că alternează,
mă gândesc că se schimbă
azi e neagră, mâine e albă
acum e felină, pe urmă-i alcalină
până la urmă, cineva trebuie să aibă grijă
şi de asta, de pictarea aripilor
şi a ghearelor din perniţe
adică de toate chestiunile exterioare
din care se compune lumea,
adică membrana care înconjoară sufletul
cineva acu te dă prin cazanul cu smoală,
acu te aruncă în lada de faină
şi, crede-mă, nici nu mai contează primul strat
ci numai inima care pulsează sub el
până la un anumit capăt