căutare în coarnele unui melc care-şi tot cară spirala prin lume

era un melc liniştit ca toţi melcii
ieşise de undeva din măruntaiele
urât mirositoare ale oraşului
la promenadă prin ovalul chiuvetei
l-am pândit şi mi-am trimis degetul
în recunoaştere la doi milimetri
în urma sa, în dâra sa
aparent fără vreun scop anume
îşi plimba spirala
prin toate conductele ascunse
ca şi cum ar fi dorit s-o vadă cineva
să-l elibereze de povara ducerii
dinspre un punct nedefinit
către un al punct nedefinit
degetul meu mic era însă prea mare
şi prea mic în acelaşi timp
pentru această sarcină caritabilă


şi-atunci gândul încotro să migreze ca nişte păsări de seară
în v-urile minuscule de sub spiralele incomensurabile
ale unor nebuloase şi galaxii cu nume uitat?
şi cine să măsoare toate aceste drumuri străbătute de fiinţă
înlăuntrul unor forme frumoase şi precare
pentru care nu se găsesc niciodată
destui ochi să privească, să plângă şi să înţeleagă?
nu văd nici un răspuns, ci numai aripi care nu încetează să bată


aş fi putut să dorm în frunza aşezată pe covorul de ramuri
în tihna desenului vegetal pe care nu-l mai tulbură nici un vânt
s-aud toate vietăţile cum sapă la nesfârşit căi şi drumuri
în aer şi în pământ şi-n focul fierarului anonim
ale cărui sunete zguduie timpanele parabolice ale oraşului
aş fi putut să mă ascund într-o nervură părăsită de clorofilă
să las poliţia copilăriei să mă caute în toate celelalte locuri
în care ne-am mai jucat cu succes de-a v-aţi ascunselea


toate trecerile trebuie plătite cu un mic ban de aramă
chiar şi atunci când acesta e chiar mai mare decât însuşi plătitorul
nu ştiu unde a dispărut fiinţa timidă cu coarne
care trăgea după ea prin lume această spirală milimetrică
care imită la scară universul frunzelor, al melcilor şi păsărilor
poate s-a dus să cheme ajutoare, cărăuşi pentru moneda trecerii
ori poate a obosit să-şi tot poarte cu umilinţă cochilia
până la capătul drumurilor şi al înţelegerii