luni, 1 februarie 2010

despre nirvana, pisici şi poduri de altădată

cu ani în urmă, când poate
că nefericirea
încă nu fusese inventată
când încă nici nu mă născusem
pentru a fi abandonat mai apoi
şi salvat din pură întâmplare
de nişte oameni mai buni decât alţii
în casa în care locuiesc acum şedeau
altfel de mâţe, mai feminine,
mai tigrate
mai cuminţi şi blând dormitoare
în poala mamei
pierdute în joacă
printre piesele de lego



ele s-au numit pe rând pufi, tigri şi pixie
şi au ajuns prin acelaşi joc întâmplător al sorţii
aici, în aceste cămin în care a fost posibil
să-şi facă cuib şi fericirea
şi tot aşa au dispărut pe rând
tocmai din cauza blândeţii şi cuminţeniei lor
dar şi a duduilor parfumate care treceau prin preajmă
dorindu-şi foarte mult să aibă în vile
un suflet de mâţă vagaboandă

mult mai târziu am înţeles că nu are rost să fiu trist
gândind la toate acestea
după cum şi rita a priceput într-una din lungile sale plimbări
cu Tati prin parc, pe faleză şi pe podul de pontoane
care duce spre cealaltă parte a lumii împărţite în două de mureş
acolo unde, sub nasul ei fin de câine, pe o scândură aproape putrezită un înţelept scrijelase câte ceva despre tâlcul existenţei
exact aşa cu un marker:
"be consscieuss & the
suffering will dissapear
you will find Love
that is NIRVANA"

astăzi, nici podul şi nici pisicile de altădată nu mai sunt
cineva le-a înlocuit cu alţi motani şi alte poduri neluate de ape
iar singura inscripţie care putea tălmăcească rostul întâmplării
a dispărut fără de urmă

până şi casa a suferit o transformare aproape imposibilă
bucătăria cu mâţă suită pe umerii Mamei s-a metamorfozat în baie
pe ai cărei pereţi un ochi vizionar a lipit
faianţe cu spirale aidoma desenelor lui cerculeţ
iar mie îmi lipseşte teribil patul care fusese demult
deportat în bărăgan cu tot cu bunicii chiaburi ai familiei
pe a cărui pătură uzată obişnuiam să dorm extatic lângă rita
la adăpost de toate schimbările şi deportările viitoare

10 comentarii:

  1. Norocosule drag, care dintre : pufi, tigri şi pixie este cea de pe umerii Mamei, la bucătărie? Era o dulceață...Tu spui că ele dormeu cuminți... Păi și tu ești cuminte, ba mai ești și un mare poet! Fumoase spirale, așa, ca minunatele desene ale lui Cerculeț. Ce noroc au bipezii cu voi și voi cu ei,”zice” mereu Serafina, care doarme acum, deoarece afară ninge cu nonșalanță!

    RăspundețiȘtergere
  2. O casa plina de fiare cumsecade si bipezi iubitori de ele este o casa minunata.

    RăspundețiȘtergere
  3. mirela, e pixie
    mi-e dor de ea
    oriunde ar fi
    prin dorul Mamei şi al Tatei
    bănuiesc că s-a făcut
    o pisică grozavă
    şi sper să fie iubită

    chiţi, cum putem transmite asta şi altora
    că o casă are nevoie de afecţiune
    şi că în ea este loc pentru toată lumea
    dacă ştii să iubeşti?

    RăspundețiȘtergere
  4. imi amitesc si eu de fiecare animalut, care mi-a trecut prin viata, in parte si ma apuca un dor nebun de ele...
    stii ca am si eu asa o patura? mai putin uzata :)

    RăspundețiȘtergere
  5. dacă ne amintim de ele, corina,
    le facem să existe din nou
    le dăm existenţă virtuală
    pătura uzată se transformă astfel
    în covor zburător
    iar ei, prietenii noştri care nu mai sunt, străbat astfel întinderile internetului
    ca într-un basm nepieritor
    anume creat de dragul lor,
    al celor care înţeleg
    şi al celor cărora le pasă

    RăspundețiȘtergere
  6. Stai, stai! Lucky, aşteaptă-mă şi pe mine! Vreau şi eu pe covorul care zboară spre lumea de basm, spre câmpiile virtuale unde pisicile sunt în sfârşit înţelese!
    Aşa, pot şi eu, cu îngăduinţa Mamei tale, să stau pe celălalt umăr al ei şi să aştept o clătită...
    Repede! Că apar Serafina şi Leo şi le papă pe toate! :)
    Ia uite! Chiţi vine plutind în coşuleţul personal! :) Asta o fi Nirvana?

    RăspundețiȘtergere
  7. fără îndoială, fără îndoială
    nici nu mi-am imaginat vreodată nirvana
    altfel decât ca pe o plutire continuă
    pe apele nesfârşite ale internetului
    cu scopul unic şi perfid
    de a descoperi şi da gata clătitele cu ambrozie
    ale Mamei tuturor lucrurilor şi fiinţelor

    RăspundețiȘtergere
  8. :)
    plina casa de patru picioare bune
    :)
    esti bine
    joci go?!

    RăspundețiȘtergere
  9. hello, sakura
    să zicem că am jucat go cândva
    pe timpul rsr
    când ajunsesem la 1 dan
    au trecut nişte ani de atunci
    de am depăşit două vieţi de motan
    mi-am propus să reiau jocul
    de dragul lui cerculeţ
    dar au intervenit tot felul de chestii
    şi n-am mai ajuns, n-am mai ajuns
    nici nu ştii cât poate fi de ocupat un motan
    câte are de făcut
    chiar şi atunci când aparent
    nu are nimic de făcut

    RăspundețiȘtergere
  10. eu zic sa mai incerci
    sa joci go
    :)
    eu nu stiu...nu ma pricep
    dar cerculet stiui ca stie caci ma invita si pe mine
    :)

    RăspundețiȘtergere