joi, 30 septembrie 2010

autograf de la singurul sfinx al propriei curţi


nu am nici o urmă de îndoială
sunt singurul sfinx al propriei curţi
cu mustăţi şi sprâncene arcuite
cu gheare şi blană alb-negru
în stilul sauvage natural
şi-mi trăiesc propria clipă de eternitate
pe piedestalul unei balustrade
mirosind a whiskas şi a mămică umană
ba chiar se întâmplă să am
şi fotograf la scară
pregătit să surprindă şi să colporteze
toate momentele esenţiale
ale fascinatei mele vieţi mele pisiceşti
derulate ca o toarcere reuşită


la un zoom mai atent, paparazzo-ul care pândeşte în umbră
îmi dezvăluie pupilele contractate, de stăpân vremelnic al inelului
privirea de prădător cuminte, cu resortul tras pentru o vreme
ochii în care se oglindesc minuscul brazii şi cerul de acasă
zborul vrăbiilor încă nevânate, liliecii necunoscuţi ai înserării
sălciile foşnitoare ale mureşului, chipuri de oameni grăbiţi...
lui îi pozez detaşat, cu relaxare de fotomodel încă nelansat
ascunzându-mi intenţiile atavice în spatele acestei atitutini blajine


pozarul mută detaliul apoi pe organul flerului şi al adulmecării
cu care cercetez lumea înaintea fiecărei degustări carnivore
în blana fină de sub ochi se ascund rănile luptelor trecute şi viitoare
în nări păstrez memoria mirosurilor din paradis
sub limbă ţin captive 1001 de gusturi care mi-au încântat papilele
sunt o fiinţă senzorială, din capătul cozii până în vârful urechilor
şi tot ce mă atinge, o mână, o imagine, un foşnet, o odoare
se transformă în propriile cuvinte pe un blog oarecare


de fapt, dacă nimeriţi zoom-ul cel bun pe complicatul aparat digital
prin care observaţi cu toţii lumea de la o vreme încoace
vă veţi da seama că eu păzesc uşa enigmatică a casei
şi pun întrebări şi ghicitori fără de răspuns curioşilor bipezi
iar ghearele ies uşor din perniţe, dintr-un impuls lent dar irezistibil
până la urmă, asta e forma mea de comunicare cu toţi cei care exclamă previzibil: "vai, ce pisică frumoasă!"
pe epidermele lor mă semnez cu frumoase dâre de culoare sângerie

9 comentarii:

  1. dragă grişka, îţi răspund aici
    după atâta amar de vreme
    căci am fost captiv şi dus cu treburi
    şi nu pot nicicum să dilat
    numărul de ore ale zilei
    acum şed aici cu tine la taifas
    cuprins de bucuria comunicării
    şi asta, faptul că vorbim din când în când
    ca doi motani mult umblaţi
    pe contururile desenate
    ale vastelor noastre teritorii urbane,
    chiar e de nota 10

    da, da, lady io
    sunt un sfinx cu nasul roz
    care îşi părăseşte soclul
    din când în când
    din gând în gând
    de dragul prietenilor, al umbletului
    şi al blogului
    mă bucur că vii aici
    de fiecare dată când o faci
    mă scobor din încremenirea mea de sfinx
    şi mă joc cu cuvintele
    ca şi cu o aţă legată de clanţa uşii
    de cel mai jucăuş dintre pământeni

    RăspundețiȘtergere
  2. cu pata neagra pe un ochi
    pirat as zice ca esti, zau.
    iar de frumos nu-i îndoiala
    maretia-ti razbate prin blana.

    :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Lucky, esti un minunat! Culorile blanitei tale moi se imbina irezistibil cu nasucul roz pal si ochii de smarald si menta! Parca esti un Lucky Super Star Sfinx! :P

    RăspundețiȘtergere
  4. Mauuu Lucky, ce bine că te-am găsit, chiar dacă din întâmplare! Eu sunt Baghi şi am picat în lumea de blog felină în urmă c-o săptămână. Văd că ai foarte mulţi prieteni şi mi-am dat seama de ce, imediat ce te-am văzut. Cartea ta de vizită impresionantă cred că n-ar constitui un motiv să nu ne împrietenim. Ce zici? Am avea atâtea de mieunat!

    RăspundețiȘtergere
  5. superja, esti super, ja
    conversând cu un pirat
    zăpăcit și cam pătat
    într-o blană de mâț drac

    mirela, aveam și noi mentă
    în grădinile de pretutindeni
    îmi plimbam culorile prin ea
    pândind câte-o rita super starletă
    pentru a mă semna pe botul ei maro
    cu gheara numărul trei de la piciorul doi
    și-ntotdeauna-mi reușea, îmi reușea

    baghi, bine ai venit pe-aci
    prin părțile astea pisicești virtuale
    eu n-am nici o carte de vizită, să știi
    nici impresionantă și nici cum
    eu îs doar un mowgli cu coadă
    în jungla de smog și betoane
    adoptat de bipezii buni
    anume pentru a blogui și a se împrieteni
    cu toate bagheerele și balooii lumii

    RăspundețiȘtergere
  6. Intr-adevar ca un Sfinx arati.
    Ultima parte a postului imi place...până la urmă, asta e forma mea de comunicare cu toţi cei care exclamă previzibil: "vai, ce pisică frumoasă!"
    pe epidermele lor mă semnez cu frumoase dâre de culoare sângerie" - caci asa patesc si vizitatorii mei cateodata :D

    RăspundețiȘtergere
  7. pisule, pisule
    carevasăzică şi tu te dedai
    la plăceri din astea tatuatoare
    care persistă pe pielea musafirilor
    noi doi putem crea
    organizaţia zgârietorilor de nenea şi de tanti
    sereleul cu cicatrici feline
    imprimate artistic pe te miri cine
    dintr-o plăcere mâţească aparte
    la urma-urmei, e şi asta o formă de artă, nu?

    RăspundețiȘtergere