luni, 18 octombrie 2010

aş vrea să nu pleci încă, să mai mieunăm şi să mai toarcem împreună

poate că multă vreme nu aş mai fi înşirat cuvinte,
aci, pe foaia albă cu mulţi pixeli
la care scrii apăsând pe rând pe nişte litere de plastic impersonale
potrivit unei magii nemaiîntâlnite,
dacă nu mi s-ar fi întristat prietenii
din pricina unei despărţiri neaşteptate
s-a întâmplat într-o seară de toamnă
când soarele începuse să apună
în spatele gardului de la marginea lumii afective a lui silviu,
oblojitorul tuturor căţeilor, pisicilor şi aricilor de pe pământ
ne-am dat seama cu toţii
că inima motanului kenzo
pur şi simplu a-ncetat să mai bată


poate că îşi consumase toate impulsurile
iar joaca trebuia să continue într-o altă dimensiune
în care să încapă şi prezentul, şi amintirile,
întinderea pe gresie alături de amicii zâmbitori şi fără de coadă,
şedinţele foto cu ochi mari şi tuburi care se închid/deschid
precum clipirea unei clipe de graţie
toate trebuia mutate pe planeta pufoasă a pisicilor british shorthair
potrivit unor legi la fel de inexorabile ca şi apusul soarelui
la ceasul anume al aruncării cu praf de stele


la capătul scării se află mereu stăpânul providenţial şi nebărbierit
mirosind a medicamente şi tincturi care alungă durerea
cu care poţi să faci schimb de atingeri şi de răsuflări
cu care poţi vorbi despre orice în nopţile de singurătate
în limba fiinţelor care ştiu să sufere şi să spere
împreună puteţi vâna fluturii şi moliile acestui peisaj domestic
zbaterea lentă a oricăror aripi în jurul unei lumini anume
pe orbita căreia, în chip firesc şi inevitabil, e loc pentru toată lumea


aş vrea să nu pleci încă, să mai mieunăm şi să mai toarcem
împreună pe gresia caldă şi în veacul pisicesc care urmează
să ne suim la etajul misterios al casei, să răsturnăm nişte lucruri
şi în general ordinea supărătoare a secundelor
din care cineva s-a gândit să alcătuiască toate poveştile frumoase
aş vrea să ne facem culcuş în aceste imagini şi cuvinte
şi să plutim o vreme cu ele, ca nişte călători pe covorul fermecat
deasupra tristeţilor şi despărţirilor care ne-au fost hărăzite

5 comentarii:

  1. Of of Imi pare rau sa aud de Kenzo :( Pierderea cuiva drag cu greu se poate descrie in cuvinte...

    RăspundețiȘtergere
  2. da, pisule
    consolarea e că pisicii şi căţeii şi aricii
    şi cobaii şi iepurii şi ţestoasele
    nu ne părăsesc decât pentru a se transforma
    în constelaţii
    dacă te uiţi acolo sus
    când se aprind felinarele nopţii
    un kenzo de puf strălucitor
    vânează gâze de lumină
    pentru prietenii rămaşi aicea jos
    în cuminţenia lor gravitaţională

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi amintesc povestea frumoasa a lui Kenzo... Imi pare rau dupa un motan asa frumos si intelept. Cand eram mica eram sigura ca sufletele pisicilor morti se duc pe Planeta Pisicilor unde traiesc fericiti pentru totdeauna. Probabil pe acolo toarce si Kenzo acum.

    RăspundețiȘtergere
  4. Îmi pare foarte aiurea întrebarea "ce mai faci?", însă, după o foarte mare dispariţie şi o neînsemnată apariţie, sau invers, nu cred că se poate altfel cu între bările. Ce mai faci Lucky, dragul meu, dragul de tine? :)

    Cerculeţ

    RăspundețiȘtergere
  5. olivia şi tudor, voi doi alcătuiţi o foarte frumoasă şi nemuritoare planetă
    de prieteni umano-felini
    pe cerul crem al blogului meu
    voi străluciţi în culorile inefabile ale tandreţei


    cerculeţ, află despre mine
    că sunt bine cu tendinţe spre foarte bine
    viaţa mea se aglomerează, vorba poetului
    am fost prins în ultima vreme cu tot felul de treburi care nu sufereau amânare
    cum ar fi călătoria la ferendia anume pentru a poza ulii şi şorecari pe cazematele lui dej
    din grădini şi de pe dealuri ale copilăriei
    afar' de asta, sunt supus altor plecări
    în ţara sticlelor de vin şi-a mucegaiurilor nobile
    fapt pe care nici eu nu pot să mi-l explic
    când o fi început, când va să se termine
    colac peste pupăză, m-am pus să construiesc
    din cărămizi, biţi şi pixeli
    un site care să le cuprindă pe toate: bloguri şi firme, zbateri şi bateri de câmpi ale mele şi ale amicilor cu vieţi al căror cronicar sunt
    de aici provine cauzal neînsemnata apariţie
    cât despre dispariţii, de aici şi de acolo
    află că mi-e dor de vremea când aruncai cu desenele şi cuvintele fără copyright prin lume
    ca-ntr-o reclamă neplătită cu delfini şi pantere portocalii
    gratis pentru toată lumea, pentru toată lumea

    RăspundețiȘtergere