dacă v-aţi neliniştit cumvaîn legătură cu mine
cu această lungă absenţă
din lumea neonică a cuvintelor
trebuie să vă spun că am fost
şi voi fi puţin dus
cu sofisticate treburi nonprofit
care nu suferă amânare
cum ar fi pozarea uliului cenuşiu
al copilăriei pierdute
urmăritorul de altădată
al umbrei mele miniaturale
şi al motoarelor cu navetişti
mirosind a rpr şi ţigări naţionale
care făceau un număr infinit de curse
între sat şi platformele industriale
pasărea câmpiei mele bănăţenecare stăpâneşte ţinutul voluptos al amintirii
am regăsit-o pe o cruce albă la poalele şumigului
urmărindu-mi mişcările cu ochii şi cu aripile gata de zbatere
între două puncte ale călătoriei mele de voyeur
asemenea unui spirit vizual reîncarnat
pus să mă vegheze şi să mă apere de propriile fantasme
de Cineva mai cuprinzător şi mai blând
am surprins-o pentru o clipă cu aripile strânsepe cazemata construită de penultimul dictator
într-un joc al războiului care trebuia mereu să înceapă
însă n-a mai făcut-o niciodată
de parcă a dat Cineva un decret ca moartea să lovească în altă parte
păsării copilăriei mele cu ochi imenşi şi pătrunzători
şi plini de înţelepciunea a tot ce mişcă sub ei
i-am desenat imaginea într-o sumă de biţi şi pixeli
precum o icoană ne
canonică a propriei aspiraţii de zboraş vrea să mă strecor o vreme în pielea ei acoperită de puful planării
să pot tăia aerul pustei bănăţene
în scurte călătorii între copilărie şi moarte
observând, compătimind şi savurând totul
zbuciumul brownian al oamenilor
peisajele cu fiare şi căprioare încă nesacrificate
lumea ca o victimă a propriei sale diversităţi
uliul copilăriei numit cobăţ m-a privit în ochi
acordându-
mi o audienţă de câteva secundeîn miezul privirii sale supraterestre
lăsând aparatul foto să înregistreze totul
înainte să părăsească buncărul de muşchi şi de beton
către o destinaţie plină de mister
în golul lăsat de zbaterea aripilor am putut să disting
holograma propriei fiinţe lansate într-o urmărire
cu final necunoscut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu