luni, 31 ianuarie 2011

dare de seamă felină despre suferinţele canine ale ritei

îl ştiţi pe veterinarul acela bărbos
căruia prietenii îi spun silviu
în zilele cu chiciură şi alte intemperii
ale acestui anotimp al animalelor mici
în care locuim de la o vreme cu toţii?
pe silviul uşor vesel, uşor trist
mirosind a leacuri profesionale
care te ajută cu o injecţie bine ţintită
să nu treci styxul şi alte ape finale
care duc în locul întunecos despre care nu mai ai ce povesti?
pe cel care a strecurat-o pe rita
în pâlnia unui guler al suferinţei şi vindecării?


îmi vine să mă ascund în spatele propriilor labe şi gheare şi mustăţi
când vă povestesc toate acestea, aparent cu o detaşare mâţească
de teama să nu mi se întâmple şi mie această convalescenţă canină
la care a fost supusă colega mea de pat, odaie şi blog
cu care împart de un cincinal încoace toate întâmplările şi poveştile
în care silviu reprezintă întotdeauna personajul cu coasă şi bisturiu
gata să intervină în vieţile noastre pentru a înlocui cu o tăietură
suferinţele cu fericirea, durerea cu mângâierea

şi poate că în ultimele zile eu am fost martorul tăcut
nu atât al unei poveşti despre o intervenţie chirurgicală
la piciorul stâng din spate al ritei, din motive de refacere
a unor ligamente rupte şi de alungare a unor artroze
cât al unor alinări la care orice animal mic şi mijlociu poate să spere
sub mâinile de taumaturg ale celui mai silviu dintre noi
omul care ştie să asculte cu stetoscopul ritmurile oricărei inimi
fie ea şi de hamster cât se poate de nesemnificativ


altfel, ne-am distrat foarte bine cu toţii în ultima vreme
în vreme ce rita răcnea cu ţipăt de moarte şi abandonare finală
silviu îi tăia imperturbabil firele operaţiei cu şuriul doftoricesc
pe aceeaşi masă cu sfeşnice şi vinuri de bordeaux
la care clubul vestik îşi ţine marile degustări de ianuarie
şi după un timp, fireşte, rita a văzut că e bine
drept pentru care şi-a reluat prostul obicei să mă alerge
pe sub mesele şi scaunele mic-burgheze ale casei

8 comentarii:

  1. insanatosire grabnica Ritei!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. mulţumesc, pisule
    am să-i transmit ritei mesajul tău vindecător
    cu un mieunat prelung şi sincer
    de motan căruia-i lipseşte hârjoneala

    RăspundețiȘtergere
  4. Multă sănătate Ritei, să se refacă pe deplin cât mai curând!

    RăspundețiȘtergere
  5. am s-o ung, grişka,
    cu alifia cuvintelor tale
    pe pacienta cu coadă
    cu vorbe de leac mâţeşti
    cu mieunaturi şamanice
    şi-atunci cum să nu se facă bine?

    RăspundețiȘtergere
  6. Sper că Lucky nu s-a simţit norocos când a văzut capul Ritei pe tavă! Căci ce se poate înţelege din fotomontaj?
    Lucky relaxat, cineva cu coasa, cap de căţel pe tavă...
    Totuşi, dacă este doar pâlnia unui guler al suferinţei şi vindecării, sănătate Ritei şi să se pună cât mai rapid pe lăbuţe, pentru a-i întrerupe lui Lucky plictiseala...:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga de Rita! Noroc ca are un frate felin atat de grijuliu!

    RăspundețiȘtergere
  8. onorabile baghi,
    ştiu, răspunsul meu a cam întârziat
    şi vine tiptil abia acum
    o dată cu mulţumirile pentru grijă
    şi pentru urările adresate ritei
    uneori, cuvintele călătoresc enorm
    o fac nu cu viteza luminii virtuale
    ci încetişor, ca pe-un vapor
    ca pe vreo diligenţă jefuită
    de nerecunoscătorii bandiţi ai timpului
    aşa că nu mă îndoiesc că vei înţelege asta
    între două, rare, răzleţe postări
    care ne prilejuiesc această formă de comunicare

    scumpă chiţi, chiţirel
    observaţia ta e atât de pătrunzătoare!
    uite, chiar acum am grijă de rita
    decât că dânsa chiar poate deja
    să mă ia la goană şi hârjoană
    semn că totul a revenit la normal
    chiar şi dragostea noastră unică
    de căţel şi pisică
    cu un picior ieşind afară din mit,
    cu o gheară blând înfiptă în blogosferă

    RăspundețiȘtergere