poate ştiaţi, poate nu ştiaţi
în scumpa noastră patrie
şi chiar în îndepărtatul oraş arad
există şi pitici, şi pisici de grădină
în ce mă priveşte, am fost întotdeauna
un admirator al acestor omuleţi
cu scufie şi barbă
cu haine colorate şi zâmbet candid
de porţelan
m-au fascinat cei şapte pitici
cu lămpaşe care s-au trezit
cu albă-ca-zăpada în casă
şi domnia-sa bilbo baggins
hobbitul ce s-a luptat cu smaug
şi l-a avut ca mentor pe gandalf
în pădurile de lalele şi zambile ale planetei mele limitate dar magice
am avut de-a face cu cei mai şireţi vrăjitori
şi cu cele mai tenebroase fiinţe
din lumea lui gollum, a lui sauron şi-a necromantului
însă am trecut cu bine prin toate încercările şi farmecele
meditând la toate acestea, plin de experienţele bizare ale trecutului
mă trec totuşi fiorii maleficului zărit în palantire
pe lângă strasbourg şi mulhouse, prin părţile sale mai nemţeşti
există o organizaţie care luptă împotriva piticilor de grădină
spărgându-le, nocturn şi brutal, capul cu ciocanul
şi o alta care îi fură şi îi eliberează prin pădurile alsaciei şi lorenei
şi-atunci ce altceva să fac decât să mă ascund prin tuneluri improvizate
din izolaţiile încă nepuse în pivniţa pivnicerului
în relativa siguranţă pe care poate să mi-o dea iluzia realităţii?

