vuvuzelele zumzăie, caravana trece

afară e o arşiţă mexicană
iar gândurile şi amintirile
se topesc în soarele de iunie
scurgându-se nevăzute sub brazii curţii

trebuie să vină seara odată
să scoatem neîntârziat televizoarele afară
să vină vecinii, să curgă berea
să ne suim în pod şi să orientăm antenele comune
către sârbi şi către unguri

să-l vedem pe pele cum îi dă gol mereu lui adamache
printre purecii luminiscenţi ai teveului cosmos
căruia îi cam fuge imaginea




ba nu, ba nu, poate că am încurcat borcanele şi epocile
poate că e vorba de cu totul altceva
poate că e obligatoriu să luăm povestea de la capăt
din vremea în care mingile purtau şiret
iar ghetele negre treceau de gleznă
şi baronii evrei îşi plăteau jucătorii în cocoşei
şi toţi purtau nume ungureşti şi nemţeşti, ba chiar şi româneşti
iar naţionala multinaţională traversa atlanticul cu vaporul
între două războaie şi câteva abdicări
din pură plăcere şi din cauza campionatului mondial



pe urmă va fi nevoie de o revoluţie şi de puskasi la real madrid
iar avioanele se vor prăbuşi cu sir bobby charlton
şi nimeni nu are cum să uite că uruguayul a umilit brazilia pe maracana
pentru a putea ridica o cupă deasupra capului
pe urmă vom fi nevoiţi să zburăm cu taromul la guadalajara
să aşteptăm zadarnic să intre gâscanul
să admirăm perciunii lui rică răducanu şi silueta lui liţă dumitru
şi să sperăm că şutul lui dembo va rupe plasa
iar dumitrache va da gol măcar în reluare



un pic mai încolo, când ne vom fi trezit din vis, vom fi nevoiţi
să suportăm cum beckenbauer îl bate pe cruyff
dintr-o cumplită şi lipsită de imaginaţie eficienţă nemţească
apoi ne vom da seama brusc că am aterizat în argentina
că ninge cu confetti când kempes dă golul de graţie
dar asta se întâmplă, bineînţeles, cu ceva vreme înainte ca rossi şi bearzot-ul cu pipă să devină campioni de ocazie
şi cu un pic mai mult înainte că bölöni să bage mingea
în plasa lui zoff pe 23 august


când lumea noastră va fi devenit în sfârşit una parţial color
maradona îşi va folosi mâna în scopul genial de a câştiga
de unul singur un nou campionat mondial
ba poate chiar şi pe cel de-al doilea război al malvinelor
apoi vom călători liber în italia cu ajutorul pronosportului
pentru a lua bătaie de la nişte băutori de bere
şi a asista plictisiţi, împreună cu toto schillaci,
la o altă jalnică victorie germană



după un veac de aşteptare, vine în sfârşit rândul lui gică hagi
să aşeze mingea cu ajutorul piciorului şi al divinităţii
în vinclul porţii lui cordoba, 30 de metri mai încolo
dar şi în alte vincluri de peste ocean
şi să-l tragă profesional de chică pe babuinul valderrama
înlăuntrul unei epopei cu belo, răducioiu, ilie dumitrescu
dorinel munteanu, dan petrescu, lăcătuş şi gică popescu
care trebuie totuşi să se sfârşească prematur
la un banal şi suedez unşpe metri




restul e o poveste cu del piero, zidane şi ronaldo
spusă pentru nepoţi o dată la patru ani
pe care nu prea mai ai plăcere s-o asculţi
dintr-o incomensurabilă lipsă de dobrini şi de hagi
acum, vuvuzelele zumzăie, caravana trece
iar visele noastre s-au cam îngrăşat
în faţa plasmelor şi lcd-urilor
de ce oare întotdeauna messi şi fabregas se nasc în altă ţară?