joi, 28 aprilie 2011

ilustrate şi tristeţi de la-nceputul celuilalt veac

aş vrea să recuperez aici
conturul cald al unui maidanez
de la-nceputul celuilalt veac
tristeţea privirii de câine
aţintite către un fotograf atemporal
într-o vedere de pe malul begheiului
aş vrea să decupez cu gheara
fiinţa mică şi plină de pureci
care înţelegea cândva comenzile
şi înjurăturile ungureşti şi nemţeşti
ale stăpânilor locului
să o eliberez în timpul prezent
de dragul fugărelii şi al nemuririi
ori pur şi simplu din joacă felină


m-ar bate gândul chiar, în momentele de nostalgie nocturnă
să smulg hăţurile din mâinile domnilor cu melon şi cravaşă
ieşiţi cu caleaşca pe hunyady utca, adică prin piaţa unirii,
să eliberez caii din frumoasa ilustrată cu cer albastru
să-i ghidez pe bulevardele oraşelor şi clipelor de astăzi
până la ieşirea spre pustă, spre bărăgan şi spre stepă
graţiindu-i de moarte, de trecut şi de nesfârşita cărăuşie


tare mi-ar mai plăcea şi să alung gâştele de pe malul râului temes
din lugos până în temesvár, dela 1911 până la 2011
să le fac să zboare din acuarela sepia cu ramuri, umbre şi biserici
către mureş, către libertate, către aici şi către acum
cu mine însumi agăţat de trupurile lor albe, zbătânde
într-o minunată călătorie a lui lucky motanul prin blogosferă
care începe şi se sfârşeşte la acelaşi capăt al nostalgiei



din zborul fantastic al gândului
aş sări brusc în tramvaiul futurist
care leagă lippa de budapest
pe un traseu aerian
ce include ruinele lui solymosivár
ori poate aş lua un balon ori zeppelin
deasupra doamnelor elegante
ce fotografiază vreun ţap ispăşitor
vreo capră neagră rătăcită
în turma mic-burgheză a oamenilor
la urmă de tot, la sfârşitul aventurii
mă gândesc să vă trimit şi vouă
o ilustrată cu întreaga poveste
deşi am pierdut carnetul cu adrese
şi chiar speranţa înţelegerii

marți, 19 aprilie 2011

spaime şi duioşii cu pisici, baseţi, ţapi şi arici

am vrut să vă destăinui pe gratis
duioşia cuiva foarte drag şi ocupat
care nu a mai apucat să-şi transcrie gândurile
în cerneală şi pixeli:

lângă tâmpla mea şade mereu
tâmpla unui motan mirosind a el însuşi
lângă nasul meu toarce adesea

nasul roz al unui motan bicolor

e atâta tandreţe în jur
că şi lumina se strecoară felin

în odaia cu îndrăgostiţi
de teamă să nu tulbure în oglindă
aura unor clipe binecuvântate



pe urmă trebuie să trec la alte sofisticate compoziţii sentimentale
cu pisici, mercedesuri şi baseţi în iarba oraşului meu îndepărtat,
ale căror gânduri cu greu pot fi ghicite de zeul blând al fiarelor
ori de ciclopul înverzit şi aproape domesticit al cilindrilor nemţeşti
într-un fel anume mă strecor şi eu în gazonul prost crescut
ca un tovarăş de joacă nevăzut şi neauzit
care ciupeşte urechi şi zgârâie capote şi banchete
din motivul copilăresc şi prostesc că a venit în sfârşit primăvara


mi-e tare greu să înţeleg de ce noaptea îmi trimite mereu pe urme
câte un arici detectiv, în armura sa medievală
cu ochii mici lucind lacom ca la o vânătoare de mamuţi
la urma urmei, fiecare poate fi confundat cu o pradă consistentă
fiecare vietate se poate trezi, când i-o fi lumea mai dragă,
cu junghiul spinos al spaimei înfipt între coaste
pe o cărare care se îngustează asemenea unui vis nedorit


lumea însăşi e însă un pic mai diversă decât angoasele nocturne
din când în când îţi aduce în obiectivul indiscret al privirii
câte un ţap cu talangă rânjind undeva la marginea potecii
cu bărbiţe de înţelept chinez căruia cineva îi pune mereu coarne
întreaga chestiune a apariţiei poate fi rezolvată cu un hohot
ori cu o nevinovată dar justificată luare la goană
în urma ta însă va suna mereu un enervant clopoţel de aramă
legat de cineva mai hâtru de coada întregii întâmplări