joi, 11 noiembrie 2010

cugetări în lighean într-o zi de noiembrie

venise brusc toamna
într-o zi oarecare de noiembrie
ningea peste lume cu frunze de iederă
desprinse din zidul roş-înverzit
de un vânt adriatic
mi-am dat seama de asta
cu înţeleaptă resemnare
pe când îmi făceam veacul
în ligheanul portocaliu al Mamei
în spaţiul rotund şi cald
dintre două toropiri pe toate fotoliile
şi aşternuturile casei
în interstiţiul larg dintre două postări
mieunate pe blog
însă ce era să fac?
nu sunt eu stăpânul lumii
să pot derula înapoi caseta trecerii


am profitat atunci cu resemnare de ultimele clipe însorite
făcându-mi pe îndelete toaleta de la ora treisprezece
nepăsător la tot ceea ce se petrece în afara cercului meu
de plastic, de blană şi de sufleţel felin care toarce cuvinte
în vană şi în van pentru arborii şi graurii curţii
ca şi pentru toate fiinţele care pot să audă ritmul inimii,
căderea luminii peste toate formele mişcătoare
ale microuniversului în care se petrece întreaga acţiune


apoi o pală de vânt suflată din plămânii unui nevăzut zeu nărăvaş,
cu obrajii umflaţi de efortul demiurgic al întomnării,
cu buzele înroşite de încordarea boreică de la ceasul după-amiezii,
a început să-mi urnească mica barcă translucidă,
ca pe nişte ape de aer şi de vaier, deplasând-o rotit prin lume
rita poate confirma toate acestea cu un lătrat elocvent
doar era şi ea acolo, martor ocular cu coadă şi blană şi nas de copoi


ori poate că totul nu a fost decât un banal vis mitologic
privind lucrurile invers, din unghiul scepticului de la primărie
tot ce poţi vedea sunt un mâţ şi un câine într-o curte cu număr
de pe o stradă cu nume, dintr-un oraş cu blocuri şi uzine
în care nimeni nu mai încearcă de mult să inventeze poezia
în care visătorii au ieşit cu toţii la pensie şi stau mereu la coadă
pentru a încasa ultimul cupon al certitudinii existenţiale
mie oricum mi-e totuna, câtă vreme cunosc adevărul

11 comentarii:

  1. Tocmai fiindca visatorii se pensioneaza prematur pe caz de boala (unii dintre ei pe baza unor acte false) e nevoie de motani care torc in versuri si se plimba prin lume intr-un lighean portocaliu care nu e doar un lighean portocaliu. Eu am cea mai mare incredere in tine si in nasul de copoi al Ritei. Foarte frumoase fotografiile. Ligheanul a avut mereu culoarea asta sau s-a colorat asa de cand a venit toamna?

    RăspundețiȘtergere
  2. ligheanul a fost colorat cu pensula gândului,
    olivia şi tudor,
    de o instanţă nevăzută care a creat
    întreaga poveste, personajele cu coadă,
    fluxul neîntrerupt al cuvintelor
    sub ploaia de fotoni a toamnei

    uneori mă închin acestui creator
    precum unui idol de fum
    care numai mie mi se arată
    într-o secundă anume, într-un punct anume

    sunt agentul său publicitar, cum ar veni
    iar bannerul,
    un lighean pentru spălări şi cugetări,
    are acum, la dorinţa sa,
    iniţiatica nuanţă portocalie

    RăspundețiȘtergere
  3. Într-adevăr, eşti norocos, Motane! Nu degeaba te-am trecut eu în blogroll şi a trebuit apoi să te pândesc atâta timp ca să ieşi la vedere. Noroc cu ligheanul ăsta portocaliu şi translucid, cum îl numeşti. Da' îmi place că ţie ţi se pare că toamna asta a venit brusc, ieri ori alaltăieri. Şi ce-mi mai place, e că trebuie să zăbovesc mult ca să te citesc, pentru că scrii de am rămas mâţă!:)

    RăspundețiȘtergere
  4. hello, baghi
    află c-am fost şi eu pe la tine
    pe blogul cu castronul umilului ben
    pe teritoriul fericit al familiei tale
    cu peşti, mămici, computere şi tătici
    cu sylvesteri şi ochi albaştri
    am adulmecat acolo aceeaşi armonie
    care domneşte şi-n casa mea de la nr. 42
    şi găsesc că e bine
    că locuim cu toţii în ea
    ca-ntr-un lighean portocaliu
    în care e loc pentru toată lumea

    RăspundețiȘtergere
  5. Lucky, mie-mi râd mustăţile să aflu asta de la tine. Şi mă consider norocos că te-am cunoscut! Într-adevăr, noi nu suntem ca cei care simt şi-şi închipuie că nu au loc în lumea asta largă. Vreau să mai fac o singură miauprecizare: în stânga, la persoane interesate, s-a strecurat o mică miaugreşeală, din cauza bâjbâielilor noastre "digitilizate". Consideră că cele două avataruri sau iconiţe ce-i reprezintă pe Baghi şi Ifim, ar trebui puse invers!:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Miao, Lucky, mi-a fost dor de tine şi de poemele tale :)
    Şi ţin să adaug că-ţi stă tare bine în ligheanul ăsta! :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Lucky, in lighean arati de milioane. Milioane de poezii frumoase ca tine!

    RăspundețiȘtergere
  8. baghi, mi-am însuşit precizarea
    şi fac şi eu una:
    într-un fel, şi eu inversez uneori
    iconiţa vestik.ro
    cu cea atât de familiară pe care scrie
    lucky motanul

    hellooooooooo, grişka
    eşti fain şi mereu binevenit şi bine venit
    hai şi tu cu ligheanul tău
    să zburăm, planăm, pilotăm prin aerul lumii
    precum nişte aladini cu coadă
    evadaţi din cea mai frumoasă cărticică de basme

    lady io, cum aş putea să contrazic o lady?
    poate doar sărind brusc din lighean
    şi ţopăind mâţeşte prin curte de bucuria fi-irii
    să se scuture milioanele alea de ce zici tu
    de pe mine
    deşi, sincer, eu cred că în loc de pepite
    şi alte poezii miriadice
    îs de fapt nişte fire minuscule de praf
    pe care le tot adun, ca o fatalitate,
    de prin lume
    şi cu soarele ăsta, oglindirile îţi pot juca feste
    uite, chiar cum mă scutur, în noapte
    ca să nu mai fie nici un dubiu

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna ziua.
    Ma numesc Cristian, administratorul directorului web www.siteuri-web.ro

    Va propun un schimb de link-uri. Va pot promova blogul prin introducerea lui la rubrica Parteneri, in cadrul directorului.

    In schimb as dori sa plasati la dvs. in blogroll urmatorul link:

    Titlu - Cazare Sinaia
    url - http://www.e-statiuni.ro/cazare-sinaia.html

    Daca sunteti de acord, va rog sa ma contactati la nideleacristian@gmail.com cu detaliile link-ului dorit de dvs

    RăspundețiȘtergere
  10. Miao, Lucky, ieşi puţin din lighean şi aruncă o privire pe blogul meu - ţi-am pregătit un calendar :)

    RăspundețiȘtergere