am vrut să vă vorbesc un picdespre prietenul meu tigrat
care îşi face veacul pe un fotoliu
într-o pensiune din capitala mâţelor
cu atitudine aristocratică
şi poate că postarea de faţă ar fi trebuit s-o scriu în ungureşte
motanul tomy e absolut finomenális
după cum susţine o reclamă
surprinsă de obiectivul indiscret
în goana autobuzului 139
stăpânul robert îi spune două vorbe
în limba lui suavă, muzicală
iar el ia poziţia culcat ca un căţel cuminte şi bine educat
pe care-l aşteaptă de fiecare dată
o răsplată apetisantă
ca să-l văd pe tomiţă cum doarme liniştit pe perniţa de acasă
am fost nevoit să călătoresc cu trenul, cu metroul şi cu autobuzul
ba chiar şi cu alte mijloace de transport mult mai rapide
cum ar fi vântul, cuvântul, bliţul şi gândul
pe urmă mi-am dat seama însă, într-o străfulgerare
că unicul loc unde doi motani cu personalitate pot toarce împreună
e spaţiul sigur, de culoare crem, al unui blog, al acestui blog
probabil că pentru fiecare, fie el şi pisic, fie el şi maidanez
se găseşte câte o mână care se pricepe la mângâiere
urechile aud atingerea, mustăţile simt căldura umană
turiştii se perindă la etajele pensiunii, limbile sunt străine
se schimbă mereu la fiecare ceas 12 ale zilei
numai tomy rămâne acelaşi, un tigru blând, în miniatură
mascotă de serviciu tolănită la bună vedere
recepţionerul indiferent al tuturor intrărilor şi ieşirilor
da, da, puteţi să vă imaginaţi că motanul tomy e finomenálisputeţi să-i desenaţi nestingheriţi jumătatea tigrată
în continuarea mutrei mele alb-negre de pe reclamă
puteţi să vă imaginaţi chiar că-l cheamă felix,
că asta are legătură cu un anume fel de hrană ori de fericire
şi că totul se petrece aievea într-un cartier liniştit din marele oraş
căruia pisicile care se iţesc în lumina lunii pe contururile blocurilor
obişnuiesc să-i spună, cu dragoste, budapesta
Miao, mă bucur că ai un prieten tigrat finomenális! Transmite-i te rog salutări din partea mea - ca între noi tigraţii, deh! :)
RăspundețiȘtergerePe tine te îmbrăţişez prieteneşte şi sper c-o să scrii aici cât mai des!
e frumos c-ai dat pe aici, grişka
RăspundețiȘtergeretigraţi ori ba, eu zic că suntem cu toţii
nişte tigri în miniatură
care s-au apucat să scrijelească litere
pe papirusul vreunui blog cu miros de felină
fără îndoială, între minitigrii cu pricina
tu eşti un amic special
căruia trebuie să-i mărturisesc
că aş vrea să scriu mai des
dar nu reuşesc întotdeauna
cred că asta e din cauză că toate cuvintele mele
sunt handmade şi, poate, soulmade
şi se făuresc greu, după inspiraţie
iar eu încă n-am reuşit să trec la producţia de serie
Finomenális, într-adevăr!
RăspundețiȘtergereDa' eu, care nu-s tigrat, ci doar panterat,
pot participa la jocurile şi îmbrăţişările voastre?!:)
poţi, baghi, poţi
RăspundețiȘtergeredoar trăim într-o blogosferă liberă
eu ştiu bine că în fiecare mâţă
se ascunde un tigru
sau, cum zici, măcar o panteră
un râs, o pisică sălbatică, ceva
ni' nu ştii ce mult îmi place
poza aia ta mică şi neagră
din dreptul mesajului
e curat panterată!
Draga Lucky, mami zice ca il cunoaste pe Tomy, cu care a avut o conversatie lunga acum cateva luni, cand acesta adormise chiar in fotoliul de langa usa camerei lor. Iar dimineata i-a acompaniat la micul dejun.
RăspundețiȘtergereSi zice mami ca ai dreptate este un motan cu adevarat finomenális.
dragă chiţi,
RăspundețiȘtergerefără îndoială, mami ştie totul
anume că uneori copiii au coadă
că dorm în fotolii şi chiar conversează
cu marii şi blânzii călători necunoscuţi
torcând ritmic în ungureşte
că se numesc tomy, că se numesc chiţi
cu toţii sunt în felul lor extrem de lucky
copiii cu coadă, vreau să spun