sâmbătă, 18 decembrie 2010

vorbe în locul unei rugăciuni din copilărie

am zis că a venit vremea să mă retrag
în vastele domenii subterane ale casei
să caut adevărul în ilustrate cu vin
pe un fundal cu mobile şi pălării
desprinse dintr-un film cu
david copperfield, oliver twist şi
captain onedin

cuvintele au îngheţat, înzăpezite
undeva în apropierea mureşului
într-un parc cu tot felul de vietăţi
care se mişcă de colo-colo
navetând cu încăpăţânare
în cele trei schimburi ale propriei vieţi
pe care nu a remarcat-o nimeni


nu ştiu dacă au mai rămas prea multe de povestit
dacă nu cumva ar trebui să mă exprim prin dans ori prin urlet
lumea a fost invadată de reclame, statistici şi contabili
e greu să găseşti unghiul anume din care mai poţi zări şi altceva
detaliul cu porumbel odihnindu-se pe aripi de acvilă
în aşteptarea resemnată a inevitabilului
urmele îngerilor carnivori imprimate pe ultima ninsoare
ducând împleticit în bârlogul primejdios al cunoaşterii


dacă găseşti de cuviinţă să te plimbi o vreme prin intemperii
de-a lungul aceloraşi locuri bântuite de anotimpuri şi treceri
nu descoperi decât vreun câine trist tremurând în zăpadă
de parcă dumnezeu a încheiat timpuriu sezonul adopţiilor
proiectele de finanţare a dragostei şi mângâierii
şi caută în zadar un înlocuitor care să-i continue munca
la urma-urmei, poate că asta suntem cu toţii
nişte suflete îmblănite în căutarea unei alte forme de căldură


cercetând îndeaproape lumea de sus cu ajutorul lentilelor
poţi observa aceleaşi păsări de apă iernând în gri-cenuşiul arborilor
într-o stranie simetrie de pene, ciocuri şi aripi învinse
deasupra apei murdare care caută să se verse în fluviu şi în mare
ducând cu ea amintirea fiecărei clipe în care ne-am închis tristeţea
şi-atunci te mână ceva irezistibil să le alungi cu un gând,
cu un bine ţintit cuvânt ori cu o împuşcătură
să te asiguri că a mai supravieţuit cineva care nu a uitat zborul


aş vrea să nu mai aud aceleaşi colinzi americane la megafon
să eliberez renii din ţarc şi din parc într-o lume mai suedeză
să le dau liber o vreme lui moş gerilă, santa claus şi moş crăciun
decupându-i cu grijă din fiecare spot publicitar
să chem magii şi să urmez steaua până la capătul miracolului
poate că sunt prea mic însă pentru o cauză atât de mare
şi-n loc de vorbe ar trebui să rostesc aici o rugăciune din copilărie

6 comentarii:

  1. Lucky, eşti un motan fericit dacă ai vaste domenii subterane unde poţi să te retragi. Te-am vizitat împreună cu tata Ifim să-ţi citim vorbele în locul rugăciunii tale din copilărie şi era cât pe ce să nu mai ieşim din domeniul tău subteran. Eu, Baghi, pentru că mi-am găsit sufletul îmblănit iar Ifim pentru că uitase să mai respire...

    RăspundețiȘtergere
  2. De Crăciun, masa să vă fie masă, lumina să vină din interior, binele să fie făcut, dar și și primit, iar veselia lângă cei dragi, cu un vin bun pe masă și aromă de cozonaci rumeni la față, să fie din inimă! Numai bine de Crăciun!

    RăspundețiȘtergere
  3. baghi, transmite-i salutări tatei ifim
    mă bucură vizita voastră
    chiar dacă sau tocmai pentru că
    în ultima vreme am cam fost absent
    din blogosfera cu coadă
    cât despre vastele mele domenii subterane
    află că ele nu sunt atât prelungirea exterioară
    a unei case ori cochilii
    cât expresia unui spaţiu interior
    regăsit cu ajutorul unei arheologii întâmplătoare


    dragă mirela, tu eşti cea mai bună
    şi cea mai constantă dintre vizitatoarele mele
    chiar dacă eu am fost puţin dus
    din lumea cuvintelor şi gesturilor virtuale
    cum aş putea să-ţi întorc cuvintele frumoase?
    poate doar transformându-mă în călător stelar
    în sania renilor mei eliberaţi
    ca să scriu anume pentru tine
    pe cerul acestor sărbători,
    cu frişcă, cu cremă de zahăr ars
    şi cu alte ingrediente dulci-secrete,
    un mesaj suav de crăciun

    RăspundețiȘtergere
  4. La mulţi ani, dragă Lucky!
    Fie ca la anu' să fim bine şi sănătoşi, să ne obişnuim cu lipsa punctului din scrisele vorbe ale tale, dar să fim punctuali la întâlniri.

    RăspundețiȘtergere
  5. la mulţi ani, chiţirel
    şi la multe hârjoneli
    de copil felin
    duios vegheate 365 de zile
    de mămica umană

    an nou fericit, baghi
    şi nu mai pot să-ţi doresc, felină,
    decât punctualitate la întâlnirea cu înţelepciunea
    care e un fel de tren
    care trece într-o secundă anume
    printr-o gară anume
    nu trebuie decât să găseşti momentul potrivit
    pentru a sări într-însul
    dacă l-ai ratat, în urmă nu rămân decât
    puncte puncte puncte puncte ...

    RăspundețiȘtergere