câtă tristeţe fărădepisici

câtă tristeţe fărădepisici
în ultimele zile

toată lumea e plecată la ţară
toată lumea coace cozonaci şi face pregătiri nesfârşite
pentru cele mai frumoase sărbători programate din an
vreau să spun, mămicile şi tăticile
căci pisoii şi mâţii
şi alte categorii de feline
rămân în vremea asta fără interlocutori virtuali
dat fiind că părinţii sunt prea ocupaţi ca să le mai inspire
postări frumoase, cuvinte potrivite

mă uit la puţinele bloguri
din ograda mea de internaut
şi ce văd?
cea mai recentă postare, cu patru zile în urmă

şi-atunci să nu-ţi vină să laşi condeiul deoparte şi să te apuci să te baţi cu motanul sisi din vecini

cel cu prostul obicei de a umezi ferestrele lui Tati în serile şi-aşa umezi de iarnă?

două poze din comp-ul Tatei

nu'ş ce mă apucă, am început să umblu prin comp-ul Tatei
căutând la întâmplare lucruri serioase, pentru cultivare
dar şi chestii haioase, pentru destinderea anturajului
în aceste vremuri atât de tensionate pentru cei care n-au şansa să aibă coadă
pe asta am găsit-o într-un folder numit "animale politice"
nu ştiţi cumva cum se cheamă mai exact specia cu pricina?




în altă ordine de idei şi de căutări, am dat peste un nenea care are o mare problemă: oricât s-ar chinui, nu poate rupe pisica-n două
mă gândeam, ce era dacă aş fi fost şi eu la fel de bine crescut ca mâţa din
stânga? cre' că rita ar fi stat tot prin vişin şi pe garaj, iar eu aş fi dormit nestingherit în orice pat din casă, ca să nu mai vorbim de faptul că sisi,
motanul din vecini, ar fi părut, în comparaţie cu mine, un şoricel care miaună din lipsă de atceva mai bun de făcut
sper să nu afle Tati că i-am folosit pozele astea la bloggerit, că se supără şi mă trage de coadă, ceea ce nu se face din partea unui stăpân de bun simţ
cum pretinde că este