paradisul poate să mai aştepte

dintr-unul din nenumăratele sale mail-uri cu schepsis
am aflat de la amicul meu de pretutindeni şi dintotdeauna
(ştiţi cel care, ştiţi cel care, cel cu autografele)
care este teribilul preţ al defrişării pădurilor
şi m-am îngrozit în sinea mea felină
amintindu-mi la timp totuşi că trăim pe o planetă de nisip
şi că pisicile niciodată, dar niciodată, nu vor fi supuse
la asemenea umilinţe de şedere la coadă
în acelaşi timp, în adâncul firii mele cât se poate de liberale
cuget că trebuie să fie loc pentru toată lumea
pe rotunda noastră republică terra
pentru amoebe şi viruşi, pentru girafe şi crabi
pentru arbori, pentru bipezi şi pentru dobitoace
însă mi-e foarte greu să înţeleg de lucrurile nu stau chiar aşa
de ce raiul terestru trebuie să mai aştepte aprobare de sus


o vizită de lucru din vremea ţarului boris elţîn mi-a lămurit
dilema care mă frământă de la o vreme încoace
şi am ştiut de îndată ce-am privit această fotografie cornută
că-n spatele fiecărui gest al animalului politic
se află simbolurile ascuţite ale inteligenţei sale
interioarele cu prea mulţi specialişti şi prea multe mugete
ale colhozului stahanovist pavat cu cele mai bune intenţii
în lumina reflectoarelor şi-n auzul microfoanelor televiziunii publice

în faţa imperfecţiunii şi contradicţiilor de tot felul
poate că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut
decât să pleci în bejenie cu aparatul foto de gât
şi să alegi inspirat acel unic punct de observaţie
din care, la o anumită secundă de graţie
lumea se vede în toată splendoarea duplicităţii sale
probabil că în cele din urmă va ieşi o postare reuşită
cu ajutorul acestui jpeg şi al fişierelor audio care asigură
fundalul sonor cu rugăciuni umane şi proteste de câine
care de atâta amar de vreme latră, cât se poate de justificat, la lună

două poze din comp-ul Tatei

nu'ş ce mă apucă, am început să umblu prin comp-ul Tatei
căutând la întâmplare lucruri serioase, pentru cultivare
dar şi chestii haioase, pentru destinderea anturajului
în aceste vremuri atât de tensionate pentru cei care n-au şansa să aibă coadă
pe asta am găsit-o într-un folder numit "animale politice"
nu ştiţi cumva cum se cheamă mai exact specia cu pricina?




în altă ordine de idei şi de căutări, am dat peste un nenea care are o mare problemă: oricât s-ar chinui, nu poate rupe pisica-n două
mă gândeam, ce era dacă aş fi fost şi eu la fel de bine crescut ca mâţa din
stânga? cre' că rita ar fi stat tot prin vişin şi pe garaj, iar eu aş fi dormit nestingherit în orice pat din casă, ca să nu mai vorbim de faptul că sisi,
motanul din vecini, ar fi părut, în comparaţie cu mine, un şoricel care miaună din lipsă de atceva mai bun de făcut
sper să nu afle Tati că i-am folosit pozele astea la bloggerit, că se supără şi mă trage de coadă, ceea ce nu se face din partea unui stăpân de bun simţ
cum pretinde că este