reportaj în praf, pe planeta roşie cu suv şi căruţă

era o seară aproape obişnuită
pe planeta roşie numită acasă
ochiul pisicului s-a închis şi deschis
de câteva ori într-o secundă
bliţuind cu privirea tăiată
peisajele înecate în praful de august
caii care se intorceau docili acasă
cu tot cu căruţă
suv-urile care goneau pe contrasens
învăluind lumea în dâre de cometă

sufletul a fost negreşit acolo
plecat incognito în reportaj
pentru revista încă neapărută
cu un singur cititor abonat
(cred că e din cauza crizei)



pe urmă am văzut libelula aterizând pe vârful unui pom
anume pentru a privi universul prin aripile sale transparente
nesupuse nici unei legi, extraterestre în libertatea zbaterii lor
gâza eliberată precum cuvintele în spaţiul fizic al lumii reale
neînţeleasă, ci doar privită, fotografiată, greu de pus în insectare
aşezată strategic chiar pe locul din care în primăvară
vor exploda mugurii tuturor schimbărilor viitoare
în grădina unui dumnezeu octogenar cu mâinile deformate de muncă

am închis pentru o vreme ochiul cu lentile convexe
pleoapele s-au retras apoi lăsând privirea să cuprindă
cele şase lumini ale înserării insinuându-se în frunzişul
unui plop oarecare postat pe drumul dintre naştere şi moarte
de un arhitect imperial trimis în misiune în pusta bănăţeană
nimic din ceea ce scriu şi văd nu pare verosimil
nu mai mult decât o imagine digitală de 200x200 pixeli
care surprinde stelele ascunse în palmă
de un copil care nu a ascultat sfaturile mamei

trenul gonea un pic mai încolo, la câţiva ani lumină
de aceste întâmplări petrecute la poalele unui mic deal vulcanic
fantomele navetiştilor jucau şeptic în compartimentul de clasa a treia
babele cărau gâşte la piaţă, cu gâturile ieşind din plase de rafie
mirosea a motorină şi gudroane, a vară şi a împerechere oarbă
la capătul fiecărei curse aştepta o uzină cu flacără veşnică
în vârful unui turn sumbru, fără creneluri şi fără străjer


nimic nu putea însă opri caii să se întoarcă acasă
o dată cu umbrele lor bizare, de formă umană,
ducând în căruţă toate accesoriile dulci-murdare ale copilăriei
scuturându-le cu o graţie anume prin pietrişul medieval al drumului
cu lopata înălţată în aer precum un stindard al regelui rural
ce domneşte peste toate aceste măreţe fapte de arme ale nostalgiei

şedinţă foto cu fazanul cetăţii

m-am plimbat o vreme
prin împrejurimi
cu ochii dilataţi şi atenţi
la zbuciumul colorat al lumii
am ocolit cetatea aradului
în salturi feline
trecând mureşul cel mare
pe podul din fier tremurător
de pe care poţi privi lumea
în toată splendoarea diversităţii sale
am dat zoom privirii
încercând să captez esenţialul
tuturor acestor întâmplări browniene
din care cineva a decis că trebuie
să ni se compună existenţa
de la un capăt la altul



râul curgea spre aceeaşi mare, oamenii goneau către aceleaşi iluzii
fazanul splendid mă privea din ierburi
cu o curiozitate crescândă dar precaută
ciugulind în răstimpuri iarba crescută pe zidurile cetăţii vauban
apărea şi dispărea, pe distanţe de sute de metri
urmărindu-mi mişcările, ascultându-mi respiraţia şi bătăile inimii
ca şi cum ar fi dorit să intrăm în comunicare
ca şi cum ar fi avut ceva esenţial de povestit
pentru toţi cei care pot să înţeleagă

fazanul e zeul cetăţii vauban care ascunde atâtea secrete
pe care cresc macii de mai şi iarba dintotdeauna a tristeţii
păscută de vacile roz ce n-au făcut reclamă la nici o ciocolată
cu foişoare de tablă şi turnuri de apă în ruină
cu ziduri ciuruite de amintirea atâtor războaie
pierdute şi câştigate întotdeauna de cineva
cu biserică din ale cărei turle cresc buruieni şi arbori
deasupra batalionului mixt româno-maghiar care
bate pas de defilare pe platou fără un scop anume

când soarele tocmai cobora incandescent în copaci
ne-am privit o vreme în ochi, ca două vietăţi înspăimântate
de obrăznicia gălăgioasă a lumii
tirurile zguduiau şoseaua douăzeci de metri mai încolo
joggerii treceau nepăsători în tricourile lor de firmă
încălzindu-şi muşchii chinuiţi la vreo sală de forţă
fazanul cetăţii s-a ascuns apoi în iarba grasă
sub ochii santinelei plictisite, care nu înţelege nimic
din această poveste neprevăzută de nici un regulament