Se afișează postările cu eticheta calorifer. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta calorifer. Afișați toate postările

duminică, 21 august 2011

în chip de vietate superioară cu gheare, blană şi conştiinţă de blog şi de sine

când te apuci să priveşti lumea
totul ţine de perspectivă
de unghiul sub care te uiţi
la vietăţile care mişună prin preajmă
poţi să o faci de la adâncimea unei
furnici fără-de-nume
dintr-o gaură în care îţi consumi
hărniciile şi zădărniciile
ori o poţi face de la înălţimea
geostaţionară şi antigravitaţională
a unui dormitor lengyel interbelic
în chip de vietate superioară
cu gheare, blană şi conştiinţă
de blog şi de sine
însă nu ştiu dacă postura e opţională


pe mine mă pozează toată lumea, fie că vreau, fie că nu am chef
sunt mica vedetă fotogenică şi telegenică a familiei
se-nghesuie tabloidele şi papparazzi să mă surprindă
în ipostazele power-flower ale leneviei mele nemărginite
revista time nici nu ştie ce a putut să piardă pozând mereu
marilyn-e monroe şi james-i dean şi neil-i armstrong
în loc de lucky motani din cartierul arădean podgoria
toropiţi pe caloriferele solvabile ale anilor din urmă


mda, precum se vede, sunt un motan cu aspiraţii, un mâţ meloman
care a ales pentru întotdeauna pianina bluthner în dauna cobiliţei
ca loc de huzurire şi tăiat frunză la câinii stufoşi ai casei
mi se întâmplă să dorm adesea printre metronoame şi diapazoane
pe partituri îngălbenite de aceiaşi czerny, bartók şi chopin
şi nimeni şi nimic nu mă poate trezi din acest hedonism sforăitor
în afară, poate, de şoricelul animat şi uşor confuzionat jerry
interpretând tendenţios un marş turc în urechile mele adormite

de fapt, nici nu am altceva mai bun de făcut
afară nu sunt decât antene ruginite şi absolut comune,
care nu mai prind programele cu pureci ale trecutului sovietic,
şi cocoşi-giruetă pe care nu-i mai poate dezrobi nimeni
din vânt, din gând, din cuvânt şi din funcţie
mi-ar plăcea să mă strecor cândva pe parabolica acoperişului
să vă bruiez ultimul episod al telenovelei ori talk-show-ului preferat
să vedeţi brusc la tv un motan nu tocmai bine crescut
care militează pentru eliberarea cocoşilor de tablă ai oraşului

duminică, 28 februarie 2010

ghiocei pentru fiinţele dragi care locuiesc în emisfera feminină a lumii


am aşteptat atâta amar de vreme să treacă iarna
mi-am scos nasul şi coada afară
din bârlogul cu calorifer
am dat fuga în natura citadină, adulmecând în aer
măcar o presimţire de primăvară
şi n-am simţit nimic, numai vânt şi netrecere
un anotimp al interstiţiului

şi-am ştiut atunci că trebuie să umblu
prin folderele memoriei
să caut primăvara în cel mai ascuns sertar
al sufletului digital
în care ne ducem cu toţii viaţa,
avataruri sentimentale

erau mii de foldere şi sute de mii de fişiere
pe care trebuia să le răscolesc cu un scop anume
cu febrilitate şi perseverenţă,
de dragul tuturor prietenelor mele
din lumea virtuală şi din cea reală
al fiinţelor dragi care locuiesc
în emisfera feminină a lumii


şi totul era atât de simplu până la urmă
totul se găsea în folderul mic şi galben pe care
eminenţa cenuşie a computerului a scris ordonat
cu literele sale de mână: "ghiocei"
aşa că am luat de acolo tot tot tot ce-mi trebuia
şi le-am pus aici,
daruri care au crescut în grădina lui Mami
când sub ploaie, când sub zăpadă
pentru toate doamnele, domnişoarele şi domniţele
cu care mă conversez şi cu care mă voi conversa
pe acest blog de pisici şi de alte vieţuitoare sensibile

am vrut să ştiţi, de mărţişor,
că toţi ghioceii au înflorit pentru voi
de-acum sunt ai voştri, în chip firesc şi imaculat

duminică, 20 decembrie 2009

cum să faci rost de acadele în zăpadă atunci când îţi place să dormi pe calorifer

Tati a ieşit aseară prin târgul aradului cu aparatul canon de gât
drept pentru care, lipsit de orice scrupule,
am scotocit prin computerul lui vechi şi iată ce ilustrate am găsit:

"prietena" mea rita cu promoroacă în blană



















un căţel întâmplător pe post de fotomodel în mâinile mămicii sale



















şi nişte acadele apetisante peste care s-a aşezat, la fel de firesc, ninsoarea



















pe acestea din urmă le ofer noilor mele prietene virtuale missouri şi diana
pentru a traversa într-un mod cât mai plăcut
dificila iarnă care se anunţă la comandamentul zăpezii de caramel şi turtă dulce

în această privinţă, eu mi-am luat deja toate măsurile de precauţie:



















tot ce îmi lipseşte acum este prietena mea de pe garaj, mâţa-domniţa ruxandra
pe care o aştept să toarcem împreună pe acelaşi calorifer cât e iarna de lungă