Tati a ieşit aseară prin târgul aradului cu aparatul canon de gât
drept pentru care, lipsit de orice scrupule,
am scotocit prin computerul lui vechi şi iată ce ilustrate am găsit:
"prietena" mea rita cu promoroacă în blană
un căţel întâmplător pe post de fotomodel în mâinile mămicii sale
şi nişte acadele apetisante peste care s-a aşezat, la fel de firesc, ninsoarea
pe acestea din urmă le ofer noilor mele prietene virtuale missouri şi diana
pentru a traversa într-un mod cât mai plăcut
dificila iarnă care se anunţă la comandamentul zăpezii de caramel şi turtă dulce
în această privinţă, eu mi-am luat deja toate măsurile de precauţie:
tot ce îmi lipseşte acum este prietena mea de pe garaj, mâţa-domniţa ruxandra
pe care o aştept să toarcem împreună pe acelaşi calorifer cât e iarna de lungă
Din vacanța de vară – La Biennale d’Arte di Venezia 2024, II
Acum o săptămână
OOOOOO
RăspundețiȘtergereai o prietena Rita
:)
ce interesant
chiar spevcial
Bravos
hmmm
nu, nu stau pe calorifer
nu am cum inca :(
Oh! Mulţumim de acadele! :) Lucky, ce bine-ţi şade pe calorifer! Noi dormim sus pe sobă :)
RăspundețiȘtergereSă ştii că prin Missouri ai cunoscut de fapt 12 pisici :) atâtea suntem... şi patru căţei :)Familie maaaare! Trăim fericiţi la casa lui Mami şi Tati, iar dacă vrei să ne vezi mutrişoarele, vizitează primele postări de blog. :)
Te salută câinii Tatra, Lupu, Tetiţa, Fetiţa şi-ţi torc cu respect felinele: Missouri, Roza, Zoe, Mississippi, Miţindrica, Jeni, Bozoncu, Sica, Catran, Mosor, Ivan şi Mişu.
La urmă, Mama Di (umană) :)
Buna seara! Am ajuns aici de la inteleptul Sakura, ma bucur sa te cunosc :-)
RăspundețiȘtergeredragă missouri,
RăspundețiȘtergeream vizitat paradisul tău curcano-canino-pisicesc
şi sunt de-a dreptul încântat
de ceea ce am văzut
dar şi înspăimântat de faraonul ăla reformator
amenhotep sau cum zici că-l cheamă
să fiţi fericiţi şi să vă mâţâiţi în voie!
hello, chiti!
înţeleptul sakura mi-a făcut, fără îndoială,
un frumos dar scoţându-mă atât de la vedere
încât să cunosc aşa o pisicuţă încântătoare
aşa că sunt fericit să te văd şi să te citesc
în lumea asta pisi-virtuală
Ai grija sa nu racesti daca iesi afara dupa ce ai dormit pe calorifer :)
RăspundețiȘtergereRita nu vine sa-ti tina companie?
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergeredragă înţeleptule sakura,
RăspundețiȘtergeredada, dada
sunt şi aprobare, dar şi un curent cultural
(care mă cam trage, mă cam trage, cum stau la geam pe calorifer)
cuvintele de mai sus
"prietenia lor unică", aşa desemna această relaţie
nenea veterinarul care se ocupă
de bunăstarea sănătăţii noastre
şi-acum mă ierţi, nu mai pot continua comentariul
că mă fugăreşte rita, în mod unic, pe sub mese
corina,
RăspundețiȘtergereai ghicit, rita mereu vine să-mi ţină companie
şi o face atât de zbanghiu şi într-o modalitate atât de canină
că tre' să mă refugiez în înaltul bibliotecii
iar afară nu ies decât dacă e strict necesar
din motiv de zăpadă şi de minusdoişpegradelasoare
aşa că răceala poate totuşi se amână
Draga lucky,
RăspundețiȘtergeream sa vin langa tine (pe calorifer),
dar acum mi-am prins urechile si coada
citind blogurile persoanelor interesate
si mai ales interesante.Am citit "Cum va place"
imi place!,blogurile lui Griska si Vero,
acum fug repede la Diana sa ascult muzica,
sa citesc despre carti dragi....
Uau, ce calorifer! Al meu nu e aşa mare, te invidiez...
RăspundețiȘtergereŞi nici n-are cine veni să stea lângă mine...
Dar am o policioară cu covoraş, anume pentru mine, lângă calorifer... Poţi s-o vezi dacă vii în vizită în blogul meu de la wordpress (am vrut să comentez aici folosind contul meu de la wordpress, dar nu am reuşit, nu ştiu de ce)
Acum mă duc să dau un clic mai sus, ca să fac cunoştinţă cu Ruxandra :)
am văzut totul, am văzut totul
RăspundețiȘtergereşi policioare, şi covoraşe
şi grişka lipit de tetiera lu' tăticu'
tot, tot, tot am văzut
căci am vizitat de câteva ori blogul de pe wordpress
decât că nu am lăsat nici un mesaj,
nici o urmă de lăbuţă pe acolo
poate şi fiindcă m-a dat peste cap
poza aia cu tine dat peste cap
şi mi-am zis că nu-mi mai rămâne nimic de zis...
E întotdeauna ceva de zis,
RăspundețiȘtergereiar lăbuţele tale, motanule Lucky,
lasă urme foarte frumoase... :)
Sunt oarecum invidios,
recunosc,
dar îmi pare bine
că suntem prieteni! :)