aventură onirică sub scrinul alb

am dormit foarte prost

pe fotoliul proaspăt tapiţat

parcă anume pentru confortul meu

de motan sofisticat şi sofistic

visele şi noaptea nu sunt însă

întotdeauna un sfetnic bun


se făcea că sunt urmărit de o dihanie

ce semăna izbitor cu colocatara rita


un fel de crocodil câinesc

care-şi propusese să mă devoreze

cât ai zice lucky motanul

aproape că aş fi încăput

în ghearele şi caninii fiarei

dacă nu m-aş fi ascuns

sub scrinul alb şi lengyel

moştenire cu valoare sentimentală

de la tanti grete


oriunde aş fi întors însă privirea

nu vedeam decât pericolul acela

mirosind a câine flămând şi parşiv

în situaţii din acestea

fie ele şi onirice

e bine să şezi cuminte, locului

să nu faci vitejii şi salturi bruşte

pentru a duce la bun sfârşit visul

oricât ar fi el de periculos


problema era că fiinţa aia nemiloasă

se lingea tot timpul pe bot

cu aerul că se pregătea de un festin

având ca fel principal

şniţel de motan alb-negru

împănat a la ecaterina

iar eu nu puteam nicicum

să sun la 112 în caz că masa

chiar era servită


în adâncul sufletului meu pisicesc

ceva îmi spunea că cerbera

se hotărâse să mă înghită

cu tot cu scrin

cum ar fi fost o pierdere ireparabilă

pentru blogspot. com

şi vietăţile virtuale în general

am hotărât la timp

să închei această aventură onirică