trăiesc într-o casă în carea pătruns armonia pe nesimţite
cu mulţi, mulţi ani în urmă
aproape furişându-se în inimi
şi am ajuns că cred că între urechile fiecărui maidanez iubit
şade câte un motan fericit
nu ştiu cum să dau definiţia
acestei stări
cum să descriu mâinile
care mă mângâie
cum să vă explic că gestul
înseamnă infinit mai mult
decât cuvintele frumoase
că-şi are eternitatea lui a-gramată
că unii oameni îşi scriu poezia prin atingere
având grijă mereu de ceilalţi
exprimându-se cel mai bine prin nesfârşită tandreţe
uneori, am impresia năvalnică a prezenţei aceleiaşi călduri
în toate fiinţele din piesa existenţei mele
în buburuzele care au refuzat să îngheţe
refugiindu-se pe zidul de culoare solară al garajului
în guguştiucii monogami
ce şi-au făcut culcuş în crengile brazilor
în grauri şi sticleţi, în pisicile fără stăpân
strânse una într-alta la geamul aburit al bucătăriei
în păsările care încă mai ciugulesc fructele iederei
zburând apoi la cuibul mic din tencuială
în pozele sepia din albumul învechit
cu copii mângâind câte o vietate cu blană
şi chiar şi în oamenii grăbiţi de pe stradă
chiar dacă uneori le simt privirile pline de ură
de despărţire şi de continuă alungare
şi-atunci mă-ntreb cum aş putea să-i fac să înţeleagă
pe cei înfriguraţi şi trişti şi în veşnică iarnă
să nu mai alerge zadarnic după himera trufiei
cum aş putea să-i învăţ atingerea de dragoste
care cheamă atingere de dragoste?
Foarte frumos, Lucky, ai un suflet frumos care se asortează cu blănița ta catifelată...și noi avem o biată pisicuță la bloc, a stat afară pe ger atâtea zile, că i-au închis pivnița vecinii răi (noi nu avem geam la pivniță) și azi abia a mâncat bucățelele de cărniță pe care Seraina i le oferă zilnic din porția ei....Biete animăluțe fără stăpân sa dea Domnul să se facă mai cald afară!
RăspundețiȘtergereLucky, somn ușor și vise pisicești frumoase!
simplu: nu le spui. le arati
RăspundețiȘtergereasa cum o faci draga lucky
:)
mirela, sunt mulţi vecini din ăştia
RăspundețiȘtergereştiu pe cineva care şi-a învăţat copilul
că pisicile sunt răul suprem (bacterii, păr,
microbi, infecţii etc. etc.)
la 12 ani, odrasla, de câte ori vedea o mâţă
îşi punea mâinile la urechi, se întorcea
cu faţa la zid şi începea să geamă
şi să-şi cheme bunica să ia fiara de acolo
şi mai ştiu destui indivizi care nu suportă
nu numai animalele în casă sau în preajma copiilor
ci nici oamenii
sunt genul care curăţă imediat sub tălpile vizitatorilor, să nu se facă mizerie
şi la plecare, şterg cu spirt clanţa uşii
să nu se contamineze de atingerea oricărei fiinţe străine
cei care lovesc şi chinuie animalele sunt
de-acum o specie destul de comună, larg întâlnită
toată compătimirea mea pentru ei
sakura, tu eşti dispecerul perfect
al sentimentelor noastre mâţeşti
când te iei cu alte treburi
şi nu ne mai aduni laolaltă
parcă nimic nu merge în blogosfera felină
cred că de la tine am învăţat
să arăt ceea ce ziceai că arăt
părerea mea
1. doamne, tu esti deprimat de ger. a venit sfirsitul lumii pisicesti? acum vezi toate astea? aduna totul intr-un sac [gindurile, nu pisicile, vai de mine]si asteapta primavara, apoi mergi in padure si striga tare: imparatul e gol!
RăspundețiȘtergeresperanta e ca astia de care zici astazi aici sunt mai putini decit suntem ceilalti, si nu reusesc sa omoare ei atitea pisici cite putem noi salva.
2.
//nu e de mirare că unii regi
şi-au luat amantele
şi s-au dus acolo
cică în exil
amantele au devenit sotii regale, morganatice. acolo nu e chiar oriunde in portugalia, ci estoril. exil a fost, si in portugalia si in mexic.
basca, cateii si pisicile, tot regale se cheama si ele.
dragă vic
RăspundețiȘtergere1. mă bucur că ai trecut şi tu pe aici
profit de ocazie pentru a-ţi împărtăşi
vorbele unui amic de-al meu, françois rabelais,
care a trăit în veacurile XV-XVI
şi care la rându-i îşi cita un amic
ce trăise cu multe, multe secole în urmă:
"vorba împăratului octavian, e bine să te fereşti de cuvintele epave cu aceeaşi iuţeală cu care se fereşte corăbierul de stânci"
2. nu crezi că problema e atât de actuală, atât de actuală?
1. prietenii prietenilor nostri sunt si ai nostri.
RăspundețiȘtergereasa ca,
o sa ma duc pusca la prietenul meu octavian si o sa-i bat obrazul:
imparate, mai usor cu metafora si cu ermetismul. si nu te mai lasa citat, ca nu umblam cu bibliografia la purtator.
2. nu. nu si nu.
vic,
RăspundețiȘtergerechiar şi în lipsa
altor simţuri şi simţiri
simţul umorului
la purtător
e o calitate de apreciat
şi, la urma urmelor
ai o pisică
atât de reuşită
o operă de artă felină
te rog să nu o dezamăgeşti
Eu trec să te salut când tu cureţi zăpada (cea din faţa casei, nu altfel, ştii tu).
RăspundețiȘtergereIar a ieşit aiurea ce spun, nu mai ştiu ce să mă fac.
Ce frumos! Mi-a mers la suflet, Lucky! Pentru cei care sunt veşnic în iarnă trebuie imboldul unei singure raze de soare. Tu ai trimis raza ta, zboară ca o săgeată, nu ştii unde se va înfige, unde va odrăsli.
RăspundețiȘtergereUite ce-am citit eu: http://dincolodeoglinda.blogspot.com/
cerculeţ, mă bucur că ai trecut pe aici
RăspundețiȘtergereşi înţeleg tot, tot, tot
chiar dacă unii ar crede
că nu e cel mai firesc lucru ca motanii
să cureţe zăpezi de azi şi de altădată
missy,
eu mă emoţionez dacă zici asta
şi mă sui pe bibliotecă
departe de toate pericolele
şi acolo pun la cale alte litere
pe care urmează să le asamblez în cuvinte
şi apoi în fraze despre buburuze în zăpadă
până trece iarna, până trece iarna
Draga Lucky, tu ii inveti pe toti cum sa iubeasca viata si cum sa-i iubeasca pe ceilalti. De aceea esti mai mult decat un pisic poet.
RăspundețiȘtergerechiţi, noi ne avem unii pe alţii
RăspundețiȘtergereîn casa asta virtuală
e o aventură şi o provocare
să ne cunoaştem aici
iar fără ceilalţi
cuvintele n-ar avea nici un rost
:-(
RăspundețiȘtergereLucky, am niste zane mici si o pisica, o avanpremiera la cartea ilustrata pe care sper sa o scot luna viitoare (e gata saraca demult, dar de unde ... tipar???). Sperante sunt, asa ca hai la avnpremiera! Zi frumoasa!
RăspundețiȘtergerevin, mirela, vin
RăspundețiȘtergereveneam mai de mult
dar nu am avut net
vorbeşti de tipar
de gutenberg
din păcate, e perimat, săracul
nu vezi că toate se mută la blog
că dispar scriitorii şi ziariştii
de celuloză
şi apar cei de pixeli?
Mi-a mers la suflet ce ai scris :) Comentariile nu isi mai au rostul!
RăspundețiȘtergereLucky, ce mai faci? Am trecut sa te miau-salut cu drag!
RăspundețiȘtergerepisule, mă bucur ca un pisoi
RăspundețiȘtergerede ce-mi spui
mirela, sunt bine
am mai finalizat o postare
şi mi-am propus să-ţi fac o vizită
la blog