cu ani în urmă, când poate
că nefericirea
încă nu fusese inventată
când încă nici nu mă născusem
pentru a fi abandonat mai apoi
şi salvat din pură întâmplare
de nişte oameni mai buni decât alţii
în casa în care locuiesc acum şedeau
altfel de mâţe, mai feminine,
mai tigrate
mai cuminţi şi blând dormitoare
în poala mamei
pierdute în joacă
printre piesele de lego
ele s-au numit pe rând pufi, tigri şi pixie
şi au ajuns prin acelaşi joc întâmplător al sorţii
aici, în aceste cămin în care a fost posibil
să-şi facă cuib şi fericirea
şi tot aşa au dispărut pe rând
tocmai din cauza blândeţii şi cuminţeniei lor
dar şi a duduilor parfumate care treceau prin preajmă
dorindu-şi foarte mult să aibă în vile
un suflet de mâţă vagaboandă
mult mai târziu am înţeles că nu are rost să fiu trist
gândind la toate acestea
după cum şi rita a priceput într-una din lungile sale plimbări
cu Tati prin parc, pe faleză şi pe podul de pontoane
care duce spre cealaltă parte a lumii împărţite în două de mureş
acolo unde, sub nasul ei fin de câine, pe o scândură aproape putrezită un înţelept scrijelase câte ceva despre tâlcul existenţei
exact aşa cu un marker:
"be consscieuss & the
suffering will dissapear
you will find Love
that is NIRVANA"
astăzi, nici podul şi nici pisicile de altădată nu mai sunt
cineva le-a înlocuit cu alţi motani şi alte poduri neluate de ape
iar singura inscripţie care putea tălmăcească rostul întâmplării
a dispărut fără de urmă
până şi casa a suferit o transformare aproape imposibilă
bucătăria cu mâţă suită pe umerii Mamei s-a metamorfozat în baie
pe ai cărei pereţi un ochi vizionar a lipit
faianţe cu spirale aidoma desenelor lui cerculeţ
iar mie îmi lipseşte teribil patul care fusese demult
deportat în bărăgan cu tot cu bunicii chiaburi ai familiei
pe a cărui pătură uzată obişnuiam să dorm extatic lângă rita
la adăpost de toate schimbările şi deportările viitoare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Norocosule drag, care dintre : pufi, tigri şi pixie este cea de pe umerii Mamei, la bucătărie? Era o dulceață...Tu spui că ele dormeu cuminți... Păi și tu ești cuminte, ba mai ești și un mare poet! Fumoase spirale, așa, ca minunatele desene ale lui Cerculeț. Ce noroc au bipezii cu voi și voi cu ei,”zice” mereu Serafina, care doarme acum, deoarece afară ninge cu nonșalanță!
RăspundețiȘtergereO casa plina de fiare cumsecade si bipezi iubitori de ele este o casa minunata.
RăspundețiȘtergeremirela, e pixie
RăspundețiȘtergeremi-e dor de ea
oriunde ar fi
prin dorul Mamei şi al Tatei
bănuiesc că s-a făcut
o pisică grozavă
şi sper să fie iubită
chiţi, cum putem transmite asta şi altora
că o casă are nevoie de afecţiune
şi că în ea este loc pentru toată lumea
dacă ştii să iubeşti?
imi amitesc si eu de fiecare animalut, care mi-a trecut prin viata, in parte si ma apuca un dor nebun de ele...
RăspundețiȘtergerestii ca am si eu asa o patura? mai putin uzata :)
dacă ne amintim de ele, corina,
RăspundețiȘtergerele facem să existe din nou
le dăm existenţă virtuală
pătura uzată se transformă astfel
în covor zburător
iar ei, prietenii noştri care nu mai sunt, străbat astfel întinderile internetului
ca într-un basm nepieritor
anume creat de dragul lor,
al celor care înţeleg
şi al celor cărora le pasă
Stai, stai! Lucky, aşteaptă-mă şi pe mine! Vreau şi eu pe covorul care zboară spre lumea de basm, spre câmpiile virtuale unde pisicile sunt în sfârşit înţelese!
RăspundețiȘtergereAşa, pot şi eu, cu îngăduinţa Mamei tale, să stau pe celălalt umăr al ei şi să aştept o clătită...
Repede! Că apar Serafina şi Leo şi le papă pe toate! :)
Ia uite! Chiţi vine plutind în coşuleţul personal! :) Asta o fi Nirvana?
fără îndoială, fără îndoială
RăspundețiȘtergerenici nu mi-am imaginat vreodată nirvana
altfel decât ca pe o plutire continuă
pe apele nesfârşite ale internetului
cu scopul unic şi perfid
de a descoperi şi da gata clătitele cu ambrozie
ale Mamei tuturor lucrurilor şi fiinţelor
:)
RăspundețiȘtergereplina casa de patru picioare bune
:)
esti bine
joci go?!
hello, sakura
RăspundețiȘtergeresă zicem că am jucat go cândva
pe timpul rsr
când ajunsesem la 1 dan
au trecut nişte ani de atunci
de am depăşit două vieţi de motan
mi-am propus să reiau jocul
de dragul lui cerculeţ
dar au intervenit tot felul de chestii
şi n-am mai ajuns, n-am mai ajuns
nici nu ştii cât poate fi de ocupat un motan
câte are de făcut
chiar şi atunci când aparent
nu are nimic de făcut
eu zic sa mai incerci
RăspundețiȘtergeresa joci go
:)
eu nu stiu...nu ma pricep
dar cerculet stiui ca stie caci ma invita si pe mine
:)