luni, 22 februarie 2010

fiecare cu coşuleţul lui

ce frumoase erau timpurile acelea
de la începutul anilor 2000
când mama se plimba cu căţelul pablo
ţinut în coşuleţ la adăpost
de intemperiile lumii în care trăim
în căutarea unui stăpân cu conştiinţă în ochi
puii ritei se jucau în praf
rufele atârnau pe sârmă lângă garajul decrepit, iar dacia crem a familiei făcea curse în fiecare zi
între timişoara şi arad
sau invers, după cum vă place
dintr-o stranie obişnuinţă a lui Tati



după pablo a venit pe lume pufi, pisica tigrată şi timorată
care se strâmba în braţele lui Mami ca-ntr-un coşuleţ protector
pe când ea încerca s-o hrănească ba cu pipeta, ba cu seringa,
dintr-o firească înclinaţie maternă care include toate fiinţele
de care s-au descotorosit mămicile sau stăpânele lor,
în vreme ce şoarecele de jucărie se odihnea înţelept
pe braţul înarmat cu mica mieunătoare al celei mai iubite fiinţe
din lumea pisicească şi omenească



ceva mai târziu aveam să vin şi eu pe lume,
poate mai nedorit decât un decreţel din anii '67, '68
căci altfel nu-mi explic de ce m-o fi abandonat toată lumea
mai puţin vecinul sofisticat cu bmw, lexus şi range rover,
care a făcut ce a făcut şi în final am ajuns tot la Mami
unde îmi am şi eu coşuleţul sub o cu totul altă formă
căci nu degeaba mi se spune că sunt puţin dus cu ligheanul


nu toată lumea cu blană şi coadă e la fel de norocoasă însă
bunăoară căţelul rural bursuc se vede nevoit să locuiască
într-un banal coş de nuiele zis cotăriţă, în şoprul casei bătrâne
umplut cu fânul cosit în anii din urmă şi cu un dram de umanitate
partea proastă e că o face cu ditamai lanţul de gât
din pricina faptului că nimic nu i se pare mai gustos în libertate
decât ouăle de găină cocoţate în nenumăratele cuibare ale casei
partea bună e că domiciliul îi ţine totuşi de cald şi de bine
până când i se termină detenţia asta de sezon


cumva mă depăşeşte această mică suferinţă înlăuntrul unei mari bucurii
ori poate această mare suferinţă înlăuntrul unei mici bucurii
şi tremur la gândul că nimeni nu se naşte egal cu nimeni niciodată
pisicul cu pisic, căţelul cu căţel şi bipedul cu biped
dacă n-ai parte de Mami, adică de iubire, n-ai parte de nimic
şi te trezeşti în lanţ ori în cotăriţă ori mai rău, dacă eşti mâţă
ţi se face apa mare, dacă înţelegeţi ce vreau să spun
nimeni nu e egal cu nimeni, nimeni nu e egal cu mine
care dorm în cutia unui nou puzzle, înconjurat de atâta căldură
şi de atâta bine ca într-un vis de motan în care extazul nu se termină niciodată şi poţi să te joci cu el în bucăţele, piesă cu piesă
până la sfârşitul poveştii

9 comentarii:

  1. M-ai dat gata...nu mai am cuvinte...

    RăspundețiȘtergere
  2. Motani în vârful mesei se găsesc şi pe la noi... :) Căţei cu lanţ, nu. Tatra rottweileriţa a spus să nici nu ne gândim la aşa ceva. Nu s-a aflat nimeni dornic s-o contrazică. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce frumos, Lucky! Tu scrii numai lucruri frumoase :)
    Dar mi-ar fi plăcut să pui poze ceva mai mari, ca să vă vedem pe toţi mai bine :)

    RăspundețiȘtergere
  4. pisu, pisicilor li se întâmplă adesea
    să rămână fără cuvinte
    dacă asta se petrece din cauza mea
    cu atât sunt mai încântat

    olivia si tudor
    voi sunteţi la fel de frumoşi
    ca întotdeauna

    missy, legile diferă
    de la gospodărie la gospodărie
    eu, un biet motan,
    ce pot să fac?
    fac postări în pustiu...

    grişka, mă străduiesc, mă străduiesc
    dar ce să fac dacă pozele
    n-au crescut destul?

    RăspundețiȘtergere
  5. Se pare că tu ți-ai ales, drept coșuleț, o cutie în care te-ai instalat foarte pisicește! Pisicile refuză adesea pătuțurile capitonate cu mătase și catifea, pentru a se cuibări pe un preș de lângă ușă, sau....în patul bipezilor! Nu-a așa, Lucky? Foarte frumos articol, mă bucur de câte ori vin la tine, o zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  6. aşa e, mirela, aşa e
    pisicile şi copiii se cuibăresc peste tot
    binecuvântaţi pisicile şi copiii!
    şi eu mă simt bine
    după o vizită parfumată
    dacă n-ar fi rita şi n-ar trebui
    să mă ascund pe sub scrinurile albe ale familiei
    m-aşi simţi şi mai bine
    dar atunci nu ar exista nici un fel de echilibru
    în lumea noastră domestică
    şi blana mea, întruchipând culorile yin şi yang
    ceva ceva mai amalgamate
    n-ar fi suficient de simbolică

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu iubesc şi şi. Adică tot.
    Neîntâmplător, eu am acum un prieten de nouă ani, cocker negru, dar atâta e de frumos şi normal, încât eu pot să vorbesc orice cu el. Orice.
    Lucky, am fost la Go, iar am luat bătaie frumoasă.

    RăspundețiȘtergere
  8. vorbind cu câinii
    cu pisicile, cu jocul
    e viaţa noastră, cerculeţ
    curge o dată cu mureşul
    în acelaşi sens, în acelaşi sens

    n-am reuşit
    să mă reapuc de go
    e ca şfungul ăla cu deltaplanul
    nu reuşesc să-mi iau destul avânt
    pentru a pluti
    şi apoi sunt toate celelalte jaloane
    printre care trebuie să ne strecurăm
    de la începutul şi până la sfârşitul cursei
    în lumea fără-de-cuvinte şi fără-de-desene
    a statisticii

    RăspundețiȘtergere