Se afișează postările cu eticheta oldies. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta oldies. Afișați toate postările

marți, 16 februarie 2010

cândva, atunci şi acolo, cu căţelul labi şi gâştele rsr

zilele trec asemenea unei călătorii
care nu a mai avut loc
fiecare am fost cândva,
atunci şi acolo
în timpul şi spaţiul
altor plăceri irezistibile
mirosurile şi vântul s-au pierdut
câtă scăpare că nu le-a salvat nimeni în folderele oldies
fericirea rămâne însă întipărită
pe câte o poză decolorată
unde s-a dus fetiţa care hrăneşte gâştele pe litoralul rsr
cu pâinea semi a marilor vacanţe
în ce cotlon al timpului îşi plimbă metamorfoza umană?



fiecare ţinea câte ceva în braţe
hrănind cu atingere întâmplările copilăriei
unde au plecat gâştele, căţeii, pisoii şi cocoşii preferaţi
alături de care s-au zbenguit puii de om
în praful sărat al anilor '70 sau '90?
ce briză adie în paradisul lor blând,
cine le spune pe nume
şi cine îi cheamă la masă cu voce subţire de copil?
de ce nu se termină niciodată dorul acesta nelumesc
după fiinţele cu care ne-am jucat altădată
împrăştiind bucuriile ca pe nişte mărgele de sticlă?

luni, 21 decembrie 2009

fericire cu motanul dormide şi căţelul lică


am vrut să-mi amintesc aici de toţi frumoşii motani care nu mai sunt
şi de toţi căţeii care au adus atâta fericire fiecărei Mami şi fiecărui Tati uman
în celălalt veac şi chiar în celălalt mileniu
de toţi prietenii lor cu blană care i-au iubit
şi n-au apucat să le spună asta altfel decât torcând
şi lingându-le mâna în micile mari răgazuri liniştite
ale existenţei lor de oameni

în spatele fiecărui motan grandios, colorat în sepia anilor '70, se află câte-o fetiţă fericită, cu uniformă şi cordeluţă şi zâmbet candid

căci fericirea nu are culoare politică şi nici nu are nevoie
de vreo prefăcătorie sau şpagă la Creator
ca să străbată timpurile în chip de fotografie îngălbenită
cu motanul dormide şi mâţafărădenume

ele, pozele eterne, stau într-un folder "oldies"
şi nu aşteaptă decât o tastare de lăbuţă
pentru a fi scoase la iveală în toată splendoarea nostalgiei

după cum
copilul cu căţel de jucărie zâmbeşte la câinele lică
într-un peisaj rural peste care a trecut bucuria rece a iernii
înainte ca trandafirii să înflorească în zeci de nuanţe parfumate
în curtea casei de la numărul 242