ce grozav ne distrăm, dragi prieteni!
nici nu mi-am dat seama până azi cât de magică e lumea-n care ne mişcăm
dau click toată ziua şi toată noaptea pe adrese de bloguri, mi se deschid atâtea ferestre fermecate
şi ce văd?
chipuri aristocrate de motani, mutrişoare-vrăjitoare de pisicuţe
căţei cu blog şi talent la scris
cerculeţe, missourikats-uri, gryshi înţelepţi
care cu toţii pot fi transformaţi la nevoie, cu o atingere năzdrăvană,
chiar şi în oameni, în propriii lor stăpâni doldora de poveşti la gura sobei
îi rog pe toţi prietenii mei virtuali, pe aceia care încă n-au făcut-o deja, să intre neapărat pe http://cum-va-place.blogspot.com/
pentru că lumea magiei nu începe şi nu se termină cu harry potter, ci se află ascunsă
în fiecare dintre noi
şi abia aşteaptă să iasă la iveală în toată splendoarea încăneînceputului
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereMă bucur tare mult că-ţi place povestea mea şi-ţi mulţumesc că-mi aduci cititori!
RăspundețiȘtergerecu plăcere, grişka!
RăspundețiȘtergerecu toţii am fost anume creaţi pentru a trăi într-o poveste
dar nu ştiu cum se face că stăpânii noştri
pe măsură ce îmbătrânesc
uită intrarea, uşa aceea fermecată
prin care pot pătrunde în lumea lui Totulestecuputinţă
şi numai noi, motanii şi motăniţele,
le putem aminti semnul magic, runa de trecere
calea care duce, direct sau şerpuit,
în basmele care îi fac fericiţi
am fost
RăspundețiȘtergeremai mergem
:)
ai si un motto acum
bravo!
Lucky, ce bucuroasă sunt că te-am cunoscut! Exact asta ne trebuie: un pic de magie, un pic de entuziasm, un pic de don quijote care să ne deschidă ochii, să înţelegem că locul aparent trist în care trăim este de fapt un minunat castel fermecat...
RăspundețiȘtergerePovestea lui Grysh, a lui Sushush este foarte frumoasă, mai ales că am apărut şi eu pe acolo... :)
Missy