eu sunt pisica albă, pisica neagră

din vişinul cu muguri şi goange care înfloreşte o dată pe an
anume ca eu să mă joc cu florile care cad
văd lumea la picioarele mele, pisoii neînsemnaţi ai patriei
mâţele vagaboande de pe garaj, cotoii abandonaţi în ploaie
eu, supremul motan, cred că anul nou care vine va fi bestial
simt vântul schimbării, am sa-mi dobor toţi rivalii
nu va rămâne nerăzbunată nici o urmă de gheară pe nas
nici o cicatrice sub blană, nici o zgaibă în ureche
căci eu sunt pisica albă, pisica neagră deodată

nu pun geană pe geană, mă furişez în blândeţea nopţii gata să dau lovitura mortală
c-o singură labă bine ţintită pot să-i transform pe duşmanii mei, felix motanul şi sisi cotoiul,
din patricieni de penthouse în pisoi de tomberon