lucruri stranii, mai ales pentru un pisic, surprinde aparatul foto digital:
o pereche de basseţi în braţe la tăticul lor
(acţiunea se petrece la o clinică zisă "de animale mici", la nenea doctorul ăla care pute a medicamente şi siringi şi glande perianale şi mâncare uscată din concentrate greţoase şi caca de canari
şi în general a masă de operaţie şi animale triste care n-au încotro altundeva s-o ia atunci când li se întâmplă o nenorocire)
un câine burzuluindu-se la o turmă de măgari (era o zi frumoasă de vară pe malul lacului pişchia, lângă pădurea în care nenea ceauşescu obişnuia să puşte mistreţii ghinionişti ai patriei, şi până şi căţelul ăsta stupid şi alb şi-a dat seama că e depăşit de situaţie în faţa probabilităţii supărătoare de a se întâlni întâmplător cu mai multe zeci de asini pe o cărare atunci când mămica şi tăticul lui pescuiau caraşi aurii din cauză de hobby şi de concediu în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit)
gegetele de la picioarele lui Tata mâncate de căţeluşii ritei
(cred că animalele astea mici se numeau pedro şi pablo şi locuiau aci în curte pe vremea în care eu nici măcar nu mă născusem, darămite să fiu salvat de nenea miliardarul de alături spre a fi crescut de Mama, mai bine că a scăpat de ele, căci ce m-aş fi făcut cu atâtea lătrătoare în casă, unde mai pui că dânsa, Mami, obişnuia să-i plimbe cu coşuletul prin tot cartierul ăsta de pensionari)
un câine trist în soarele de iarnă pe malul înzăpezit al mureşului (în locul acela obişnuieste să iasă Tata cu rita de gât, vreau să spun de lesă, printre pescarii murdari din micălaca, printre babele dichisite care-şi bârfesc nurorile, printre bicicliştii, motocicliştii şi conţopiştii care-şi fac veacul în parc din plictiseală, oboseală sau
pentru a fi corecţi dpdv politic, nu e mare scofală, ar putea să mă plimbe şi pe mine pe-acolo, deşi la arad nu se obişnuieşte să ieşi cu pisica în lesă, darămite cu lucky motanul)
privind la toate acestea,
ce altceva poţi să te faci atunci când creşti mare decât un motan leneş dormind pe calorifer?
Din vacanța de vară – La Biennale d’Arte di Venezia 2024, II
Acum o săptămână
am recunoscut pe pedro(cel negru) si
RăspundețiȘtergerepablo nascuti de Sfantul Petru si Pavel.
in alta ordine de idei sa stii ca la arad
este o pisica uriasa, ca aia din poza de
acu 2 postari (rasa se numeste maine coon)
care este plimbata in lesa si ataca pekinezi.
uau
RăspundețiȘtergereuau
uau
intotdeauna am stiut ca pisicile
pot sa dea ce au mai bun din ele
atunci cand se lupta cu cainii
nu stii cum o pot imprumuta si eu pe matza
aia uriasa o vreme?
pentru linistea mea si nelinistea lu' rita, stii...
pai nu e de mirare
RăspundețiȘtergereca ataca pekinezi
pantagruelici
pisica aia
gargantu esca
demna de aratat la proteveu
pun pariu
ca daca ar fi motan nu i-ar da mana
sau, ma rog, alte organe
de partid si de
compostat
pai un motan care
ar sari pe kinezi
s-ar alege urgent cu o
dis-kinezie biliara
(a se citi "dis" ca "incipient",
precum in dis-de-dimineta)
nici cel-mai-priceput-toubib-de-patrupede
- si e de notorietate
maxima
ca fac referire aci la nenea silviu
(zis castronautul) -
nu l-ar mai putea coase si descoase
ca doar
nu suntem pe terenul de tenis
sa te rezolve liberul-arbitru
de scaun
racnind viril "quie please"
"new balls"
sigur ca da
RăspundețiȘtergereegzact asta vroiam sa zic si eu
decat ca nu reuseam sa fac atat de bine
legatura intre pe kinezi, kinezi si dis kinezi e
plus ca nu puteam sa-mi las libertatea
sa scriu atat de libertin
despre nenea silviu
ce, vrei sa ma scopeasca
a doua oara?
mai bine ma las tras in teapa
you know