duminică, 13 decembrie 2009

viaţă de câine

lucruri stranii, mai ales pentru un pisic, surprinde aparatul foto digital:


o pereche de basseţi în braţe la tăticul lor
(acţiunea se petrece la o clinică zisă "de animale mici", la nenea doctorul ăla care pute a medicamente şi siringi şi glande perianale şi mâncare uscată din concentrate greţoase şi caca de canari
şi în general a masă de operaţie şi animale triste care n-au încotro altundeva s-o ia atunci când li se întâmplă o nenorocire)



un câine burzuluindu-se la o turmă de măgari (era o zi frumoasă de vară pe malul lacului pişchia, lângă pădurea în care nenea ceauşescu obişnuia să puşte mistreţii ghinionişti ai patriei, şi până şi căţelul ăsta stupid şi alb şi-a dat seama că e depăşit de situaţie în faţa probabilităţii supărătoare de a se întâlni întâmplător cu mai multe zeci de asini pe o cărare atunci când mămica şi tăticul lui pescuiau caraşi aurii din cauză de hobby şi de concediu în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit)


gegetele de la picioarele lui Tata mâncate de căţeluşii ritei
(cred că animalele astea mici se numeau pedro şi pablo şi locuiau aci în curte pe vremea în care eu nici măcar nu mă născusem, darămite să fiu salvat de nenea miliardarul de alături spre a fi crescut de Mama, mai bine că a scăpat de ele, căci ce m-aş fi făcut cu atâtea lătrătoare în casă, unde mai pui că dânsa, Mami, obişnuia să-i plimbe cu coşuletul prin tot cartierul ăsta de pensionari)


un câine trist în soarele de iarnă pe malul înzăpezit al mureşului (în locul acela obişnuieste să iasă Tata cu rita de gât, vreau să spun de lesă, printre pescarii murdari din micălaca, printre babele dichisite care-şi bârfesc nurorile, printre bicicliştii, motocicliştii şi conţopiştii care-şi fac veacul în parc din plictiseală, oboseală sau
pentru a fi corecţi dpdv politic, nu e mare scofală, ar putea să mă plimbe şi pe mine pe-acolo, deşi la arad nu se obişnuieşte să ieşi cu pisica în lesă, darămite cu lucky motanul)


privind la toate acestea,
ce altceva poţi să te faci atunci când creşti mare decât un motan leneş dormind pe calorifer?

4 comentarii:

  1. am recunoscut pe pedro(cel negru) si
    pablo nascuti de Sfantul Petru si Pavel.
    in alta ordine de idei sa stii ca la arad
    este o pisica uriasa, ca aia din poza de
    acu 2 postari (rasa se numeste maine coon)
    care este plimbata in lesa si ataca pekinezi.

    RăspundețiȘtergere
  2. uau
    uau
    uau
    intotdeauna am stiut ca pisicile
    pot sa dea ce au mai bun din ele
    atunci cand se lupta cu cainii
    nu stii cum o pot imprumuta si eu pe matza
    aia uriasa o vreme?
    pentru linistea mea si nelinistea lu' rita, stii...

    RăspundețiȘtergere
  3. pai nu e de mirare
    ca ataca pekinezi
    pantagruelici
    pisica aia
    gargantu esca
    demna de aratat la proteveu

    pun pariu
    ca daca ar fi motan nu i-ar da mana
    sau, ma rog, alte organe
    de partid si de
    compostat

    pai un motan care
    ar sari pe kinezi
    s-ar alege urgent cu o
    dis-kinezie biliara
    (a se citi "dis" ca "incipient",
    precum in dis-de-dimineta)


    nici cel-mai-priceput-toubib-de-patrupede
    - si e de notorietate
    maxima
    ca fac referire aci la nenea silviu
    (zis castronautul) -
    nu l-ar mai putea coase si descoase


    ca doar
    nu suntem pe terenul de tenis
    sa te rezolve liberul-arbitru
    de scaun
    racnind viril "quie please"
    "new balls"

    RăspundețiȘtergere
  4. sigur ca da
    egzact asta vroiam sa zic si eu
    decat ca nu reuseam sa fac atat de bine
    legatura intre pe kinezi, kinezi si dis kinezi e
    plus ca nu puteam sa-mi las libertatea
    sa scriu atat de libertin
    despre nenea silviu
    ce, vrei sa ma scopeasca
    a doua oara?
    mai bine ma las tras in teapa
    you know

    RăspundețiȘtergere