nu, astă din poză nu sunt eu, lucky, ci un motan mult mai bine crescut
care, va trebui să mă credeţi pe cuvânt, locuieşte în florenţa,
şi nu oriunde, ci tocmai într-una din
reşedinţele familiei de medici
pe la 1500 şi ceva, soţia lui cosimo I
s-a îmbolnăvit din cauza aerului
nesănătos din oraş şi a dorit să se mute peste râul arno, drept pentru care soţul i-a cumpărat un palat imens de la un oarecare bancher pitti şi i-a construit nişte grădini pe sute de hectare, botezate boboli, după numele unui rotofei măscărici de la curte
mai încolo, ca să nu se amestece cu vulgul când venea acasă de la slujbă, adică de la signoria/primărie, de medici a construit coridorul vasari, un culoar închis situat la etaj, deasupra străzii, care leagă galeriile ufizzi, peste ponte vecchio, de palazzo pitti
după vreo cinci secole, motanul ăsta poate fi găsit făcându-şi veacul în grădinile boboli, pe câte-o balustradă, prin boscheţi, ca un demn urmaş al cotoilor din familia marelui duce al toscanei
eu ştiu toate astea de la Mami şi Tati, care, atunci când se plictisesc de frumuseţile patriei,
dau o fugă la florenţa pentru a servi, la taverna divina commedia, nişte spaghetti bolognese asortate cu vino rosso di casa bolgheri şi cu o cafea italiană, adevărată, şi pentru a se plimba, trecând ponte vecchio, prin giardino di boboli, pe aleea chiparoşilor vechi de patru sute de ani,
acolo unde n-au altceva mai bun de făcut decât să pozeze pisicile grandioase ale renaşterii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu