la mulţi ani, dragi prieteni!

la mulţi ani, dragi prieteni!
să fie un an nou mai interesant
pentru bloggerii cu coadă de pretutindeni
să fie un an fără despărţiri şi fără proaste alegeri
să fie un an cu prietenii adevărate
să fie un an al celor generoşi şi blânzi
în care să ne permitem cu toţii
să fim fericiţi din când în când
înlăuntrul id-urilor şi logo-urilor şi destinelor noastre
un an în care toţi copiii tuturor fiinţelor de pe pământ să fie iubiţi
un an fără egoisme şi trufii şi mize meschine
un an mai bun pentru toţi cei mai puţin norocoşi dintre noi

amintire cu teckeli ca un vis într-o cutie de puzzle

mi-amintesc foarte bine, a fost o vară perfectă
când toate lucrurile şi fiinţele păreau că trăiesc
într-o armonie deplină, neturburată de crize, războaie,
de zgomotele indecente ale istoriei
când toată lumea sforăia liniştită, înconjurată de dragostea cosmică

teckelii se jucau liniştiţi într-o curte de pe malul Begăi
mai întâi apăru unul curios, un pic mai înalt decât firul ierbii,
gata să intre cu botul în obiectivul aparatului foto


apoi acţiunea căpătă o oarecare amploare, dat fiind că un al doilea exemplar al acestei rase "fioroase" îşi făcu intrarea pe alee
supunându-şi fratele şi mai mic la cazne năstruşnice

doi teckeli mititei se făcură apoi trei, într-un mod cât se poate de firesc, supravegheaţi şi număraţi cu atenţie de două mâţe refugiate pe un garaj care se nimerea prin preajmă


pe urmă au adormit cu toţii în lumea lor caldă, mirosind a pui de câine iubit de stăpân, visând tot ceea ce poate visa o asemenea fiinţă cu coadă şi bot şi sprâncene şi limbă aproape roz

arome şi mirosuri şi gusturi şi culori şi zbenguieli cum nu s-au mai văzut, nici gustat, şi parfum de mamă şi sfârcuri din care ţâşneşte calea lactee şi scheunat de fericire şi soare blând şi etern pe blană şi cozi lungi în jurul cărora să te învârţi până te ridici în aer şi zbori înfiorat în lumea mov a basmelor canine

şi atingere de mână umană şi licurici şi vocile blânde ale stăpânilor şi copii bălai care te trag de urechi şi dinţi care te caută de pureci
şi mame bipede ce te ţin în braţe şi pisoi după care să alergi cu limba scoasă prin praful cu gust de bomboană căzută din pomul de crăciun,
cam asta poate îndrăzni să viseze un teckel şi multe alte lucruri pe care nici un pisic, în toată înţelepciunea şi priceperea sa, aşa cum, să zicem, ar fi lucky motanul, nu le poate pătrunde şi înţelege până la capăt

din simplul motiv că această amintire cu teckeli e mai îndepărtată acum decât verile anilor ce au trecut, din cauza unei ierni umede şi plouate în care-ţi vine să te sui pe o masă cu michimauşi şi telecomenzi şi să te ascunzi într-o cutie de puzzle pe care într-un târziu tot trebuie să-l întregească cineva până într-atât încât să distingi un căţel şi un os şi să ajungi să te întrebi cine pe cine visează până la urmă şi ce caută o pisică în miezul acestor întâmplări cu javre simpatice care n-au nici o legătură cu fiinţa felină, alta decât că fac obiectul aceluiaşi capriciu estetic al marelui creator

vi-l prezint pe grimli!

griiiiiiiimli! prietenul meu, mâţul negru din nădlac,
magicul exemplar al rasei feline care taie calea superstiţioşilor
oglindind în ochi atâtea destine speriate
acest motan superb doarme la fereastră toată ziua şi toată noaptea
pe caloriferul nesfârşit de lung şi de cald
deasupra pătuţului din plastic cu salteluţă în coţche
în vreme ce mâţa vilma, cealaltă febleţe a familiei,
umblă pe garduri şi garaje în căutarea
a tot ceea ce rămâne de căutat din punctul de vedere al unei pisici

griiiiiiiiimli! acest vrăjitor, acest magician reîncarnat în motan
din purul capriciu al vreunui creator
adoptat şi iubit de nişte prieteni bipezi cu suflet mare
al căror clan pisicesc şi canin numără destul de multe exemplare
lea, pif, daisy, lili, vilma, foxy, risa, grimli
şi lista nu e obligatoriu să se oprească aici
lea maidaneza a fost brutalizată de snobul său stăpân
zgârcit şi doldora de bani
daisy a fost lovită atât de cumplit încât greu mai poţi ghici că e vorba de un brac
pif şi lili, doi vagabonzi sârmoşi, cu ochii iubitori, şi-au găsit şi ei aci paradisul
risa e amintire de la o vecină, iar foxy - un foxterrier părăsit care iubeşte baschetul şi, culmea, iubeşte chiar şi oamenii care nu sunt în stare de un asemenea sentiment

aşadar, o familie mare şi fericită
în ograda lui dumnezeu
vegheată de pe calorifer de ochii magici ai lui grimli
prietenul meu mult mai negru şi mult mai înţelept
din îndepărtatul, vesticul oraş nădlac al acestei ţări pline de contraste
căreia unora le place, iar altora nu le place
să-i spună românia

câtă tristeţe fărădepisici

câtă tristeţe fărădepisici
în ultimele zile

toată lumea e plecată la ţară
toată lumea coace cozonaci şi face pregătiri nesfârşite
pentru cele mai frumoase sărbători programate din an
vreau să spun, mămicile şi tăticile
căci pisoii şi mâţii
şi alte categorii de feline
rămân în vremea asta fără interlocutori virtuali
dat fiind că părinţii sunt prea ocupaţi ca să le mai inspire
postări frumoase, cuvinte potrivite

mă uit la puţinele bloguri
din ograda mea de internaut
şi ce văd?
cea mai recentă postare, cu patru zile în urmă

şi-atunci să nu-ţi vină să laşi condeiul deoparte şi să te apuci să te baţi cu motanul sisi din vecini

cel cu prostul obicei de a umezi ferestrele lui Tati în serile şi-aşa umezi de iarnă?

o veveriţă pentru missouri

dragă missouri,

pentru că am vizitat izvorul viselor tale şi am descoperit acolo un animăluţ special care obişnuieşte să-şi facă veacul prin copaci, uimind fetiţele cu giumbuşlucurile sale
m-am gândit să-ţi ofer aci o poză
şi un film cu o şmecheroaică italiană
amatoare de nuci şi de întâlniri turistice

dânsa, italianca, şede în pineta, în apropierea cunoscutei staţiuni sabbiadoro, prin pinii adiaţi de briza adriaticii, acolo unde Mami şi Tati s-au gândit de la o vreme să-şi facă marile vacanţe

n-are nici o problemă să traverseze străzile deasupra turiştilor cu ten rozaliu care-şi parchează suv-urile în apropiere din motiv de concediu şi de italie mult mai caldă decât nordica lor patrie

de treci şi tu pe-acolo şi vrei s-o întâlneşti, trebuie să ştii că se prăpădeşte după seminţele de pin
şi nucile care se nimeresc prin preajmă, însă nu m-aş mira să vină pur şi simplu la tine

căci, la urma urmei, dacă motanii se îndrăgostesc uşor de tine, nu văd de ce n-ar face-o şi veveriţele, fie ele chiar şi din sabbiadoro

crăciun fericit!

pentru toţi prietenii mei, pentru cei pe care i-am avut, pentru cei pe care îi am şi pentru cei pe care încă nu i-am cunoscut, pentru prietenii cu coadă şi blană, pentru prietenii bipezi buni (BB), pentru amicii virtuali şi pentru cei palpabili, pentru cei trişti şi singuri, pentru părinţii şi bunicii uitaţi, pentru cei care se gândesc mereu la ceilalţi înainte de a se gândi la sine, pentru cei care ştiu să atingă cu iubire, pentru cei care cred



crăciun fericit!

fericire cu motanul dormide şi căţelul lică

am vrut să-mi amintesc aici de toţi frumoşii motani care nu mai sunt
şi de toţi căţeii care au adus atâta fericire fiecărei Mami şi fiecărui Tati uman
în celălalt veac şi chiar în celălalt mileniu
de toţi prietenii lor cu blană care i-au iubit
şi n-au apucat să le spună asta altfel decât torcând
şi lingându-le mâna în micile mari răgazuri liniştite
ale existenţei lor de oameni

în spatele fiecărui motan grandios, colorat în sepia anilor '70, se află câte-o fetiţă fericită, cu uniformă şi cordeluţă şi zâmbet candid

căci fericirea nu are culoare politică şi nici nu are nevoie
de vreo prefăcătorie sau şpagă la Creator
ca să străbată timpurile în chip de fotografie îngălbenită
cu motanul dormide şi mâţafărădenume

ele, pozele eterne, stau într-un folder "oldies"
şi nu aşteaptă decât o tastare de lăbuţă
pentru a fi scoase la iveală în toată splendoarea nostalgiei

după cum
copilul cu căţel de jucărie zâmbeşte la câinele lică
într-un peisaj rural peste care a trecut bucuria rece a iernii
înainte ca trandafirii să înflorească în zeci de nuanţe parfumate
în curtea casei de la numărul 242

cum să faci rost de acadele în zăpadă atunci când îţi place să dormi pe calorifer

Tati a ieşit aseară prin târgul aradului cu aparatul canon de gât
drept pentru care, lipsit de orice scrupule,
am scotocit prin computerul lui vechi şi iată ce ilustrate am găsit:

"prietena" mea rita cu promoroacă în blană



















un căţel întâmplător pe post de fotomodel în mâinile mămicii sale



















şi nişte acadele apetisante peste care s-a aşezat, la fel de firesc, ninsoarea



















pe acestea din urmă le ofer noilor mele prietene virtuale missouri şi diana
pentru a traversa într-un mod cât mai plăcut
dificila iarnă care se anunţă la comandamentul zăpezii de caramel şi turtă dulce

în această privinţă, eu mi-am luat deja toate măsurile de precauţie:



















tot ce îmi lipseşte acum este prietena mea de pe garaj, mâţa-domniţa ruxandra
pe care o aştept să toarcem împreună pe acelaşi calorifer cât e iarna de lungă

ce grozav ne distrăm, dragi prieteni!

ce grozav ne distrăm, dragi prieteni!
nici nu mi-am dat seama până azi cât de magică e lumea-n care ne mişcăm


dau click toată ziua şi toată noaptea pe adrese de bloguri, mi se deschid atâtea ferestre fermecate
şi ce văd?


chipuri aristocrate de motani, mutrişoare-vrăjitoare de pisicuţe
căţei cu blog şi talent la scris
cerculeţe, missourikats-uri, gryshi înţelepţi
care cu toţii pot fi transformaţi la nevoie, cu o atingere năzdrăvană,
chiar şi în oameni, în propriii lor stăpâni doldora de poveşti la gura sobei

îi rog pe toţi prietenii mei virtuali, pe aceia care încă n-au făcut-o deja, să intre neapărat pe http://cum-va-place.blogspot.com/
pentru că lumea magiei nu începe şi nu se termină cu harry potter, ci se află ascunsă
în fiecare dintre noi
şi abia aşteaptă să iasă la iveală în toată splendoarea încăneînceputului

cel mai fain culcuş din lume

cel mai fain culcuş din lume e acela în care te simţi în siguranţă şi nu ai prin preajmă nici un animal deranjant
cum ar fi rita, de pildă

de la înălţimea de doi metri a bibliotecii stil, sub lampa cu ţâţe
printre puzzle-uri cu căţei şi pisoi
in cutia de cameron apăsată de
greutatea mea de motan grandios
privesc lumea cu superioritate
de hedonist

stiu că această atitudine induce un
echilibru oarecum instabil


dar oare nu toate lucrurile frumoase din viaţă implică oarecare instabilitate?

reni arădeni

a venit aseară iarna şi nici n-am mai îndrăznit să ies din casă pe o asemenea vreme neprielnică cotoilor, căci nu suport umezeala şi zloata şi zăpada umedă şi rece
în schimb au ieşit Mami şi Tati (aici fac precizarea că am hotărât -
atunci când m-am apucat să construiesc blogul ăsta - că singurele

substantive importante, ne-comune, din viaţa mea sunt Mama, Tata şi Buni, aşa că numai ele sunt scrise cu majuscule, e o chestie de stil, mă înţelegeţi) la plimbare, la pozare, prin târg

şi au dat de nişte reni care şed într-un ţarc lângă primăria aradului


aşa au aflat de la nenea îngrijitorul că dânşii, renii, sunt suedezi de felul lor şi nu se simt aci chiar ca acasă, se pare că nu le place meniul local şi că e nevoie ca un alt nenea, îngrijitorul, să le facă injecţii de acomodare
păi e şi normal, nu, şi nu trebuie să ai multă minte să-ţi dai seama că locul cornutelor ăstora nu e în buricul unui târg din românia, ci în buricul taigalei siberiene sau scandinave, asta o poate spune până şi un motan citadin care doarme toata ziua în patul lui Mami şi e mult mai adaptat la acest mediu molatic decât un ren pierdut de moş crăciun

dedicaţie pentru corina

dragă corina, nimic nu poate fi mai plăcut pentru un motan blogger
decât să constate că şi-a mai adăugat pe listă o persoană interesată
de blogul său, de fiinţa sa felină, de nenumăratele feţe ale personalităţii sale
de aceea îţi dedic acest videoclip care pe mine, fire sentimentală şi mieunată,
mă dă gata de fiecare dată când dau click pe dânsul

viaţă de câine

lucruri stranii, mai ales pentru un pisic, surprinde aparatul foto digital:


o pereche de basseţi în braţe la tăticul lor
(acţiunea se petrece la o clinică zisă "de animale mici", la nenea doctorul ăla care pute a medicamente şi siringi şi glande perianale şi mâncare uscată din concentrate greţoase şi caca de canari
şi în general a masă de operaţie şi animale triste care n-au încotro altundeva s-o ia atunci când li se întâmplă o nenorocire)



un câine burzuluindu-se la o turmă de măgari (era o zi frumoasă de vară pe malul lacului pişchia, lângă pădurea în care nenea ceauşescu obişnuia să puşte mistreţii ghinionişti ai patriei, şi până şi căţelul ăsta stupid şi alb şi-a dat seama că e depăşit de situaţie în faţa probabilităţii supărătoare de a se întâlni întâmplător cu mai multe zeci de asini pe o cărare atunci când mămica şi tăticul lui pescuiau caraşi aurii din cauză de hobby şi de concediu în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit)


gegetele de la picioarele lui Tata mâncate de căţeluşii ritei
(cred că animalele astea mici se numeau pedro şi pablo şi locuiau aci în curte pe vremea în care eu nici măcar nu mă născusem, darămite să fiu salvat de nenea miliardarul de alături spre a fi crescut de Mama, mai bine că a scăpat de ele, căci ce m-aş fi făcut cu atâtea lătrătoare în casă, unde mai pui că dânsa, Mami, obişnuia să-i plimbe cu coşuletul prin tot cartierul ăsta de pensionari)


un câine trist în soarele de iarnă pe malul înzăpezit al mureşului (în locul acela obişnuieste să iasă Tata cu rita de gât, vreau să spun de lesă, printre pescarii murdari din micălaca, printre babele dichisite care-şi bârfesc nurorile, printre bicicliştii, motocicliştii şi conţopiştii care-şi fac veacul în parc din plictiseală, oboseală sau
pentru a fi corecţi dpdv politic, nu e mare scofală, ar putea să mă plimbe şi pe mine pe-acolo, deşi la arad nu se obişnuieşte să ieşi cu pisica în lesă, darămite cu lucky motanul)


privind la toate acestea,
ce altceva poţi să te faci atunci când creşti mare decât un motan leneş dormind pe calorifer?

omologul meu din florenţa

nu, astă din poză nu sunt eu, lucky, ci un motan mult mai bine crescut
care, va trebui să mă credeţi pe cuvânt, locuieşte în florenţa,
şi nu oriunde, ci tocmai într-una din
reşedinţele familiei de medici

pe la 1500 şi ceva, soţia lui cosimo I
s-a îmbolnăvit din cauza aerului
nesănătos din oraş şi a dorit să se mute peste râul arno, drept pentru care soţul i-a cumpărat un palat imens de la un oarecare bancher pitti şi i-a construit nişte grădini pe sute de hectare, botezate boboli, după numele unui rotofei măscărici de la curte

mai încolo, ca să nu se amestece cu vulgul când venea acasă de la slujbă, adică de la signoria/primărie, de medici a construit coridorul vasari, un culoar închis situat la etaj, deasupra străzii, care leagă galeriile ufizzi, peste ponte vecchio, de palazzo pitti

după vreo cinci secole, motanul ăsta poate fi găsit făcându-şi veacul în grădinile boboli, pe câte-o balustradă, prin boscheţi, ca un demn urmaş al cotoilor din familia marelui duce al toscanei
eu ştiu toate astea de la Mami şi Tati, care, atunci când se plictisesc de frumuseţile patriei,
dau o fugă la florenţa pentru a servi, la taverna divina commedia, nişte spaghetti bolognese asortate cu vino rosso di casa bolgheri şi cu o cafea italiană, adevărată, şi pentru a se plimba, trecând ponte vecchio, prin giardino di boboli, pe aleea chiparoşilor vechi de patru sute de ani,
acolo unde n-au altceva mai bun de făcut decât să pozeze pisicile grandioase ale renaşterii

două poze din comp-ul Tatei

nu'ş ce mă apucă, am început să umblu prin comp-ul Tatei
căutând la întâmplare lucruri serioase, pentru cultivare
dar şi chestii haioase, pentru destinderea anturajului
în aceste vremuri atât de tensionate pentru cei care n-au şansa să aibă coadă
pe asta am găsit-o într-un folder numit "animale politice"
nu ştiţi cumva cum se cheamă mai exact specia cu pricina?




în altă ordine de idei şi de căutări, am dat peste un nenea care are o mare problemă: oricât s-ar chinui, nu poate rupe pisica-n două
mă gândeam, ce era dacă aş fi fost şi eu la fel de bine crescut ca mâţa din
stânga? cre' că rita ar fi stat tot prin vişin şi pe garaj, iar eu aş fi dormit nestingherit în orice pat din casă, ca să nu mai vorbim de faptul că sisi,
motanul din vecini, ar fi părut, în comparaţie cu mine, un şoricel care miaună din lipsă de atceva mai bun de făcut
sper să nu afle Tati că i-am folosit pozele astea la bloggerit, că se supără şi mă trage de coadă, ceea ce nu se face din partea unui stăpân de bun simţ
cum pretinde că este

eu sunt pisica albă, pisica neagră

din vişinul cu muguri şi goange care înfloreşte o dată pe an
anume ca eu să mă joc cu florile care cad
văd lumea la picioarele mele, pisoii neînsemnaţi ai patriei
mâţele vagaboande de pe garaj, cotoii abandonaţi în ploaie
eu, supremul motan, cred că anul nou care vine va fi bestial
simt vântul schimbării, am sa-mi dobor toţi rivalii
nu va rămâne nerăzbunată nici o urmă de gheară pe nas
nici o cicatrice sub blană, nici o zgaibă în ureche
căci eu sunt pisica albă, pisica neagră deodată

nu pun geană pe geană, mă furişez în blândeţea nopţii gata să dau lovitura mortală
c-o singură labă bine ţintită pot să-i transform pe duşmanii mei, felix motanul şi sisi cotoiul,
din patricieni de penthouse în pisoi de tomberon

un caine, un pisic si-o sticla de coniac

toate sunt la locul lor in casa asta de cand ma stiu eu motan
rita doarme in patul Mamei si ofteaza din cand in cand
in timp ce la tv se deruleaza stiri despre lumea oamenilor
lumina cade bland pe roletele trase si ii deseneaza pe chip
cateva dungi de umbra si soare
eu privesc scena de pe dulap si tac si torc si dorm
din pricina ca sunt doar un pisic din acest peisaj fericit




dupa un timp, ma plimb prin tihna casei frecandu-ma de obiecte ca si cum ar fi ale mele si anume au fost create ca undeva, candva un motan pas comme les autres ca mine
sa le atinga cu placere de stapan aristocrat
intre aceste obiecte se numara bineinteles o frumoasa sticla
zwack, de coniac, mostenire de familie
sa ma dreg, sa nu ma dreg, ce ziceti?

eu sunt singurul presedinte

poate parea o nebunie, la ora asta inaintata din lunga noapte a alegerilor prezidentiale, ca un pisic blogger sa scrie despre altceva decat numaratoarea paralela a voturilor, despre procente si spectaculoase rasturnari de situatie
eu sunt insa un motan ganditor si mi-am propus sa ma tin departe de toata aceasta nebunie umana in masa
fiindca lucrurile si fiintele care conteaza cu adevarat sunt mult mai aproape de noi, uneori atat de aproape ca nici nu le putem vedea daca nu posedam instrumentul sofisticat al luciditatii


motivul pentru care m-am apucat de aceasta postare nocturna se afla pe gardul vecinilor si poarta numele sisi
este un motan grandios, rivalul meu de-o viata cu care m-am razboit zi de zi si noapte de noapte pentru a-mi apara teritoriul, curtea Tatei si a Mamei, curtea vecinului miliardar, garajul si o buna parte din strada
in cele din urma am invins, dar port si astazi zeci de cicatrici ascunse, semne ale luptelor pe viata si pe moarte duse cu marele vagabond sisi, cosmarul motanilor din cartier
acum nu mai incape nici o indoiala: eu sunt singurul presedinte, nu mai e nevoie de alegeri din cinci in cinci ani

poezie domestica pentru sakura si restul prietenilor

in ultima vreme, am ajuns sa cred ca toate-s nelalocul lor in tara asta de doi bani, vorba prostanacului
trandafirii sunt japonezi si sed in galeti de vopsea refolosite
regii stau nu la palat, ci-n poze, sub un pahar de istorie golit
iar majestatile lor, pisicii, in loc sa doarma in patutul de puf, se pliaza pe farfuria de plastic, pozand pentru bloggeri cu coada
si-atunci ce altceva poti sa faci decat sa postezi aceasta poezie domestica destinata prietenilor de pretutindeni,
fie ca-i cheama sakura, sisi, bucsi, elis, rita, oscar, garfield, grimli, foxy, risa, bursuc, max, mr. jack, ruxandra, gorun, daisy, lea, vilma, huck, labi, lica, tzush, bonnel, muc, dick, tara
si asa mai departe si asa mai departe si asa mai departe

n-are nici o treaba

nu, n-aaare nici o treaba, n-are nici o treaba
ma simt foarte bine pe yaris-ul lui Maman
imi petrec vremea tolanit pe masinuta albastra
ca doar n-o sa intru si eu in jocurile astea electorale
sa sed ca Mami si Buni toata ziua cu ochii in tembelizor
la prostanaci si quasimodo/chupacabra/smeagoli



eu nu uit nici o clipa de placerile vietii: masina, casa, whiskas
si sunt recunoscator pentru toate darurile primite
si presedintele ala din tembelizor n-are nici o treaba
n-are nici o treaba cu asta, cu viata mea de boier
presedintele meu este Mama, adica Maman, Mother, Mom'
iar premierul este Tata, adica Mon Pere, Father, Dady
eu cu ei votez tot timpul, tot timpul


mi-am dorit mereu viata asta de mogul, de baron local
de pe yaris ma mut cand vreau eu, atunci cand vor muschii mei
direct pe range rover-ul vecinului meu cu multe zerouri in cont
si daca am chef sa-mi marchez teritoriul
placerea e de partea mea sa fac ceva pe suv-ul chevrolet
al celuilalt vecin, un tip cu barba, exasperant de cumsecade
si-atunci chiar mai are importanta cine va fi presedinte?
si ati mai vazut voi motan aristoc(r)at care sa sada pe prispa casei
si sa se intrebe: domne, eu cu cine votez?